Arbore nord-american, hamamelisul este cultivat pentru calitatile ornamentale ale paienjenisului de flori si ale frunzelor sale mari si ovale. Florile galbui cresc in manunchiuri la jonctiunea ramurilor cu frunzele, in timpul iernii. Poarta fructe maronii alcatuite din capsule mici, care se deschid si elibereaza semintele.

Parti utile -  FRUNZELE SI SCOARTA

• Frunzele se culeg in timpul verii, inainte de a deveni maronii .

• Scoarta se recolteaza toamna sau primavara.

• Odata uscate, frunzele si scoarta de hamamelis sunt folosite la prepararea de infuzii, pulberi, extracte lichide si uscate si tincturi.

• Hamamelisul intra in compozitia unor ape de gura, geluri si unguente.

Compusi activi

Taninii constituie mai mult de 10% din frunzele uscate. Au efecte antiinflamatorii si vasoconstrictoare. Hamamelisul contine de asemenea flavonoide - antiinflamatorii si tonice vasculare - si o cantitate mica de ulei esential.

Utilizari medicinale

Experimentele au demonstrat ca extractul din frunze de hamamelis tonifica venele, reduce permeabilitatea capilarelor si are proprietati

antiinflamatorii. S-a aratat ca acesta are si efect vasoconstrictor. Studii germane efectuate in 2002 au descoperit capacitatea hamamelisului de a reduce eritemul, care este o inrosire a pielii datorata dilatarii vaselor sangvine. Datorita activitatii sale antiinflamatorii, planta este utilizata in tratarea eczemei . Hamamelisul poate fi administrat oral sau aplicat ca unguent pentru tratarea problemelor circulatorii precum durerile din gambe, venele varicoase si hemoroizii. Alte cercetari germane din 2002 au evidentiat activitatea antimicrobiana a plantei. O formula cu hamamelis a fost gasita ca fiind eficienta impotriva bacteriei Staphylococcus aureus si a ciupercii

Candida albicans.Calitatile antibacteriene si calmante ale plantei o recomanda ca ingredient in ape de gura sau coliruri .

Cultivare

Se planteaza exemplare tinere in sol umed, bogat, neutru pâna la acid.

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul problemelor circulatorii si al hemoroizilor

INFUZIE: Puneti 10g la 1 L de apa clocotita. Lasati sa infuzeze timp

de 5-10 minute. Beti 1-2 cani pe zi.

CAPSULE (frunze uscate): Luati 2 g, de 3 ori pe zi.

EXTRACT LICHID (1:1 in alcool 45%): Luati 2. mi, de 3 ori pe zi.

• În tratamentul igienei orale deficitare

INFUZIE: Puneti 2 g de frunze uscate la o cana cu apa clocotita.

Lasati sa infuzeze timp de 10 minute, apoi strecurati . Clatiti gura,

apoi înghitit i sau folositi pentru gargara, de 1-2 ori pe zi.

• În tratamentul problemelor circulatorii, al hemoroizilor si

inflamatiilor.

GELURI, UNGUENTE: Masati pe zona afectata o data pe zi.

APA DE HAMAMELlS: Aplicati de 1-2 ori pe zi.

TINCTURA: Adaugati 200 g de scoarta uscata si macinata la 1 l de

alcool 40% si pastrati amestecul într-o sticla de culoare închisa,

sterilizata. Amestecati 20 ml de tinctura cu 100 mi de apa si aplicati pe venele varicoase.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Se pare ca hamamelisul nu este toxic, însa poate provoca alergii

de contact.

• Femeile însarcinate sau care alapteaza trebuie sa evite ingerarea

de produse din hamamelis.

Originar din Europa, hameiul este o planta perena agatatoare. Tulpinile groase si incolacite poarta frunze in forma de stea, divizate in lobi zimtati. Florile de sexe diferite cresc pe plante separate. Florile femeie sunt acelea care produc "conurile" decorative, folosite din vremuri stravechi la fabricarea berii si in medicina traditionala .

Parti utile - FLORILE FEMELE (CONURILE)

• Florile femeie, sau conurile, se culeg toamna, când se coloreaza in verde-galbui.

• Odata uscate, conurile au gust amar si aromat. Se folosesc in general la fabricarea berii, dar si la prepararea de infuzii, pulberi si extracte de uz medicinal. În balneoterapie (folosirea terapeutica a bailor), ele sunt apreciate pentru proprietatile lor calmante.

Compusi activi

Gustul aromat al plantei se datoreaza unui ulei esential compus din hidrocarburi mono- si sesquiterpenoide si din compusi oxigenati. Printre principiile care ii confera hameiului gustul amar se numara humulona si lupulona. Sunt prezente si substante cu efct estrogenic.

Utilizari medicinale

Proprietatile sedative si hipnoinductoare ale hameiului, mai ales ale ulei ului esential si ale compusilor sai oxigenati, au fost confirmate de variate studii . Într-adevar, studii clinice efectuate in Germania au demonstrat ca preparatele din hamei si valeriana sunt la fel de eficiente ca benzodiazepinele in rezolvarea problemelor legate de somn. Aceasta combinatie si - a dovedit eficienta si in tratamentul problemelor nervoase ale adultilor si copiilor. Se stie ca principiile amare ajuta sistemul digestiv sa functioneze mai bine, iar unele cercetari au aratat ca humulona si lupulona pot distruge bacteriile si ca au efect antispastic. Alaturi de multe alte plante care contin compusi cu proprietati similare hormonilor feminini estrogeni, hameiul este studiat in vederea potentialei sale valorificari in tratamentul unor afectiuni legate de ciclul menstrual si de menopauza.

Cultivare

Butasii recoltati toamna pot fi plantati primavara in sol bogat, bine drenat, in locuri insorite sau usor umbrite. Sau puteti cumpara plante

tinere.

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul insomniei

INFUZIE: Puneti 10g de conuri de hamei la 1 l de apa clocotita.

Infuzati timp de 10 minute. Beti 1 cana chiar inainte de culcare.

TINCTURA, EXTRACT LICHID: Luati câte 20 de picaturi in apa, de 3 ori pe zi.

• În tratamentul problemelor nervoase

INFUZIE: Preparati in modul descris mai sus si adaugati 1 l in apa

de baie calda. Stati in baie timp de 20 de minute.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Doua dintre principiile amare ale hameiului, humulona si lupulona, pot avea efecte adverse toxice.

• Hameiul nu este recomandat persoanelor cu tendinte depresive.

• Hameiul poate produce contractii ale uterului, de aceea nu este

recomandat in sarcina.

• Femeile care alapteaza sunt sfatuite sa consume preparate din

hamei in cantitati mici.

• Unele persoane au reactii alergice la preparatele din hamei.

Mai cunoscut drept condiment picant care insoteste diverse feluri de mâncare, hreanul este folosit de secole in Europa, ca planta medicinala . Are frunze mari si o radacina groasa, cu coaja maronie si miez alb. Radacina este bogata in vitamina C, iar marinarii o luau cu ei in calatoriile lungi pentru a preveni scorbutul.

Parti utile - RADACINA

• Radacina - asemanatoare unui pastârnac mare - se recolteaza toamna.

• Poate fi folosita la prepararea de tincturi, dar intâlnim mai rar aceasta situatie: poate fi utilizata proaspata si tinuta luni intregi in frigider.

• Hreanul este conditionat in anumite produse farmaceutice .

Compusi activi

Hreanul contine un ulei esential bogat in compusi cu sulf cu miros dulce, cunoscuti drept glucozilinati . Acesti compusi se gasesc doar in plantele care apartin familiei mustarului . Ei pot irita pielea, provocând basici si arsuri . Hreanul contine de 2 ori mai multa vitamina C decât lamâia, vitaminele din grupul B si minerale, printre care potasiu, calciu, fier si fosfor.

Utilizari medicinale

Hreanul stimuleaza apetitul si secretiile digestive, inlesnind digestia grasimilor animale si vegetale. Este un bun condiment pentru pestele gras si carnea bogata . Specialistii traditionalisti in medicina naturala il prescriau in tratamentul litiazei renale si alretentiei de urina, datorita puternicelor sale calitati diuretice.

Hreanul se foloseste pentru tratarea infectiilor urinare si a retentiei de lichide. Proprietatea lui de a stimula transpiratia il recomanda ca remediu pentru scaderea temperaturii. Continutul lui mare de vitamina C, actiunea antibacteriana si calitatile expectorante il recomanda

pentru tratarea tusei si a bronsitelor. Are efect revulsiv - produce incalzirea si inrosirea temporara a pielii, fiind util in tratarea afectiunilor dureroase precum artrita si guta.

Cultivare

Hreanul este lesne de plantat: creste usor din butasi de radacina, in soiuri bogate, bine drenate, in locuri insorite sau partial umbrite.

Însa , aveti grija - odata ce s-a prins, este greu de controlat.

PREPARARE SI DOZAJ

• Hreanul trebuie folosit in scopuri medicinale numai cu avizul unui specialist.

• În tratamentul durerilor reumatice si al artritei

CATAPLASMA : Împrastiati radacina proaspata rasa pe un prosop de lâna. Aplicati pe zona afectata, peste o tesatura asezata pe piele, pâna când zona se încalzeste.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI lA MEDIC

PRECAUTII

• Nu folositi sucul pur, netratat sau extractul de hrean, deoarece

efectele sale caustice pot irita tractul digestiv.

• A nu se administra copiilor.

• Nu este recomandat persoanelor care sufera de ulcer gastric sau

de afectiuni tiroidiene.

• Extern, uleiul esential poate provoca iritatii si arsuri ale pielii.

• Evitati contactul cu ochii.

Originar din America de Nord, hydrastisul era folosit ca iarba de leac de catre indienii cherokee. Aceasta planta apartine familiei Ranunculaceelor (piciorul-cocosului), desi seamana mai mult cu o zmeura miniaturala . Rizomullui de un galben inchis se raspândeste pe orizontala, fiind mic si gros, cu multe radacini subtiri.

Parti Utile - RIZOMUL

• Rizomii se recolteaza toamna, de la plante cu vârste mai mari de 3 ani se usuca si se taie.

• Rizomul uscat este macinat ; din el se prepara capsule sau extracte lichide.

• Hydrastisul se foloseste de obicei sub forma de tinctura si poate fi combinat cu alte plante, precum hamamelisul.

Compusi activi

Principalii compusi activi din rizom sunt alcaloizii, printre care hydrastina si berberina. Se stie ca hydrastina contracta vasele sangvine si creste presiunea arteriala; berberina ataca bacteriile si stimuleaza sistemul imun.

Uti li zari medicinale

Hydrastisul este folosit de mult timp in medicina traditional a pentru sistarea hemoragiilor si este prescris pentru tratarea pierderilor de sânge din perioada menstruala . Rizomul este benefic circulatiei sangvine, fiind util pentru tratarea hemoroizilor, a venelor varicoase si a edemelor membrelor inferioare când poate fi combinat cu alte substante vasoconstrictoare, precum hamamelisul. Hydrastisul este prescris pentru catar, tinitus, eczeme si infectii ale ochilor si urechilor. In 1999, cercetatori americani au descoperit ca hydrastisul sporeste productia de imunoglobuline, intarind sistemul imun. Studii publicate in Planta Medica in 2000 consemneaz a activitatea antibacteriana a berberinei, in timp ce cercetatorii chinezi au demonstrat ca berberina restabileste regularitatea ritmului cardiac, fiind posibil utila in tatarea aritmiilor.

Cultivare

Greu de cultivat hydrastisul are nevoie de un sol bogat in humus , umed si bine drenat preferabil in zone impadurite .

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul durerilor menstruale, al infectii lor respiratorii

si al circulatiei deficitare

CAPSULE (540 mg): Luati câte o capsula de 3 ori pe zi. (vezi

Precautii )

TINCTURA : Luati 20 de picaturi cu apa de 3 ori pe zi.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Alcaloizii din hydrastis sunt toxici in doze mari.

• A nu se depasi doza de 2 g pe zi.

• A nu se depasi 3 saptamâni ca durata a unei cure, fiind recomandata o pauza de 2 saptamâni intre doua cure.

• Nu se recomanda persoanelor hipertensive.

• Nu se recomanda in sarcina.

• Nu se recomanda administrarea la copii.