Acest arbust peren, originar din Chile, este cultivat acum in Italia si in nordul Africii, mai ales in Maroc. EI atinge 4-5 m inaltime si are frunze aspre, casante, verzi-cenusii, care emana miros de camfor cand sunt strivite. Buchetele de flori galben-palid sunt urmate de fructe mici, negre si lucioase.

Parti utile - FRUNZELE SI SCOARTA

• Frunzele se usuca si se zdrobesc, fiind utilizate in infuzii.

• Frunzele de boldo se folosesc si la prepararea unor prod use farmaceutice care stimuleaza secretia de bila.

• Scoarta este recoltata pentru boldina, alcaloidul pe care il contine.

Compusi activi

Frunzele sunt bogate in uleiuri volatile - ascaridol, cineol si camfor, care ii confera aroma distincta.Frunzele si scoarta contin flavonoide, antioxidanti care lupta impotriva cancerului, precum si diversi alcaloizi, cel mai important fiind boldina.

Utilizari medicinale

Boldo este folosit pe scara larga in medicina plantelor pentru tratamentul litiazei biliare si al variatelor afectiuni hepatice, gastrice si digestive. Compusul activ, boldina, stimuleaza secretia biliara si reduce inflamatia vezicii biliare. Boldo are efect calmant asupra mucoasei colecistului, ca si proprietati antiseptice, si este util in tratarea cistitei. In Chile, planta este folosita de mult timp ca leac pentru sifilis si gonoree, precum si pentru eradicarea viermilor intestinali . In Brazilia, cu boldo se trateaza flatulenta si aerofagia, afectiunile hepatice si digestive si este utilizat ca diuretic. Este folosit traditional in afectiuni ca reumatismul, guta, icterul, racelile si durerile de urechi. Boldo este combinat adesea cu plante precum fumarita si rozmarinul in tratarea dispepsiei.

Cultivare

Se planteaza in sol nisipos, bine drenat. Arbustul prefera pozitile insorite si solurile acide.

PREPARARE SI DOZAJ

• in tratamentul dispepsiei

INFUZIE: Puneti 1 pliculet de ceai (2 g) la 200 ml de apa clocotita.

Lilsati sa infuzeze timp de 10 minute. Beti pana la 3 cani de

infuzie pe zi.

EXTRACT LlCHID: Luati 1 lingurita de extract diluat in putina apa

dimineata, pe stomacul gol, si seara, inainte de culcare.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Boldo nu trebuie administrat in timpul sarcinii, deoarece exista

riscul de avort spontan .

• Pana acum, nu s-au semnalat toxicitate sau efecte secundare

indezirabile.

Brahmi este originar din Australia si din alte tari tropicale si creste În zone umede, precum malurile râurilor si ale lacurilor. Este o planta mica, târâtoare, cu frunze carnoase si flori albe sau albastre. Brahmi este folosit uneori ca planta ornamentala pentru acvarii.

Parti utile -  PLANTA ÎNTREAGA

• intreaga planta uscata este folosita in terapii ayurvedice traditionale . Sta de asemenea la baza unor tablete si extracte lichide.

Compusi activi

Brahmi contine saponine, triterpene, alcaloizi si flavonoide. Compusii valorosi sunt saponinele de tip damaranic, printre ele numarându-se bacozidele si bacsaponinele. Preparatele comerciale de inalta calitate cu continut de brahmi sunt uneori standardizate datorita bacozidelor.

Utilizari medicinale

Brahmi este prescris ca tonic cerebral, având calitatea de a imbunatati capacitatea de memorare si de concentrare, mai ales in conditii de stres. In 2001, un grup de cercetatori din Australia a efectuat un studiu dublu-orb placebo-controlat care a investigat efectele plantei asupra performantelor intelectuale. Dupa 3 luni, persoanele carora li se administrase brahmi au obtinut rezultate mult mai bune la testele de masurare a vitezei si eficacitatii de procesare a informatiilor, fapt care a confirmat uzul taditional al plantei ca tonic cerebral. Acest studiu clinic a masurat si nivelurile de anxietate, rezultând o ameliorare semnificativa la persoanele care au luat brahmi, comparativ cu cele supuse efectului placebo.Si alte cercetari au sustinut aceste calitati atribuite plantei si au raportat scaderi ale gradului de oboseala intelectuala si o imbunatatire a calitatii somnului, a apetitului si a qi-ului .In Ayurveda, brahmi este folosit ca tonic l sistemului nervos si este prescris in cazuri de epuizare nervoasa.A mai fost utilizat pentru o gama larga de afectiuni precum indigestia, constipatia,bronsita si epilepsia, dar si pentru tratarea animalelor.

Cultivare

Bahami creste in sol umed sau apos, in climate calde pana la tropicare . trebuie protejat de frig . se inmulteste prin diviziune.

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul anxietatii si al problemelor de memorie, ca si

pentru îmbunatatirea capacitatii de concentrare

EXTRACT LICHID: Echivalentul a 1-2 g de planta uscata, de 3 ori

pe zi.

TABLETE, CAPSULE: Pâna la 6 g pe zi, conform instructiunilor de pe

eticheta.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Ocazional pot aparea efecte secundare precum greata, uscarea

gurii si oboseala. În acest caz, întrerupeti imediat consumul de

brahmi.

• A nu se folosi În sarcina si În alaptare .

• Acest articol se refera numai la Bacopa monnieri. Numele comun

al plantei mai este folosit În medicina ayurvedica pentru a

desemna Centella asiatica.

Larg raspândit in emisfera nordica, brusturele este privit de obicei ca o buruiana. Planta creste pe marginea drumurilor si pe santierele de constructii, ajungând pâna la inaltimea de 1 m. In florescentele plantei, acoperite de cârlige mici, ascutite, care agata blana si hainele, i-au inspirat pe inventatorii sistemului de prindere Velcro (cu arici).

Parti utile - RADACINILE SI FRUNZELE

• Radacina zbârcita, marocenusie, are interiorul albicios si tare.

• Planta se recolteaza in iulie, inainte de a se deschide florile.

• Radacina se foloseste mai ales la prepararea de extracte si pulberi; frunzele cu gust amar se folosesc in infuzii.

• În medicina plantelor, brusturele este combinat adesea cu alte plante.

Compusi activi

Radacina de brusture stocheaza un glucid vegetal numit inulina cu gust dulce . Ea contine si compusi antibacterieni si antifungici.

Frunzele contin arctiopicrina , o substanta amara , care imprima gustul caracteristic al plantei .

Utilizari medicinale

În medicina traditionala , radacina de brusture era folosita mai ales la curatarea sângelui si la tratarea eczemelor si a psoriazisului. Cataplasmele cu frunze erau aplicate pe articulatiile reumatice dureroase. Azi, planta este inca folosita pentru afectiuni ale pielii: frunzele sunt prescrise topic in creme sau lotiuni pentru pielea crapata, julituri si muscaturi de insecte, iar radacina este administrata intern pentru

afectiuni asociate cu pielea grasa, precum acneea sau furunculele. Radacina are efect diuretic si purgativ, ajutand la eliminare produsilor de excretie.Poseda proprietati antibacteriene si antifungice.Ea scade glicemia si are potential in tratarea diabetului.Extractele de radacina au efecte estrogenice si se pot dovedi utile in tratarea problemelor menstruale.

Cultivare

Saditi semintele primavara intr-un colt al gradinii .Brusturele prefera solul grunjos si locurile insorite.

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul afectiunilor pielii - acnee, pete, furuncule,panaritii

INFUZIE: Puneti 5g de frunze uscate la 11 de apa clocotita. Lasati

sa infuzeze timp de 10 minute. Beti 2 cani pe zi.

CAPSULE (350 mg de pulbere de radacina): Luati câte 1 capsula

de 3 ori pe zi, Înainte de mese, cu un pahar de apa. Doza poate

creste pâna la 5 capsule pe zi.

• În tratamentul eczemei, pruritului, al pielii crapate, al juliturilor si muscaturilor de insecte

CREME, UNGUENTE, LOTIUNI : Se aplica pe piele, conform instructiunilor producatorului.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Nu s-au raportat, pâna În acest moment, efecte secundare sau

fenomene toxice.

• Nu se recomanda copiilor sub 15 ani.

• Nu se recomanda in timpul sarcinii.

• Nu folositi brusture daca suferiti de diaree.

Originar din regiunile muntoase ale Africii de Sud, buchu este un arbust mic si bogat.Frunzele lui ovale, de un verde-galbui stralucitor, sunt acoperite de mici depresiuni care contin uleiul esential aromatic al plantei. Florile albe sau roz si fructele În forma de ou apar la caderea frunzelor toamna.

Parti utile - FRUNZELE

• Frunzele se culeg vara.

• Ele pot fi utilizate singure sau impreuna cu alte plante diuretice.

Compusi activi

Uleiul esential din frunzele de buchu este bogat in pulegon si diosfenol, numit popular "camfor de buchu". Acestea ii confera aroma distincta, puternica , care aminteste de coacazele negre, dar care este asemanatoare cu o combinatie de rozmarin si menta .Uleiul mai contine flavonoide si mucilagii.

Utilizari medicinale

Buchu este folosit in general in tratamentul problemelor vezicii si tractului urinar precum cistita, uretrita si prostatita. Frunzele contin mucilagii, care calmeaza mucoasele inflamate, fiind recomandate in inflamatiile cailor aeriene si in bronsita cronica . Buchu este utilizat si pentru tratarea reumatismului si gutei.Uleiul din frunze are calitati diuretice si antiseptice, datorate uleiului volatil, diosfenol.

Buchu poate fi util in afectiunile digestive: in 2001 , cercetatori britanici din Londra i-au demonstrat proprietatile antispastice in studii pe animale de laborator.In medicina traditionala, frunzele sunt folosite drept carminativ, adica pentru a elimina gazele din intestine. Ele amelioreaza aerofagia asociata sindromului premenstrual. Sunt combinate cu alte plante precum dracila, coada soricelului si nalba-mare.

Cultivare

Inmultiti buchu din seminte sau butasi . Planta trebuie plantata intr-un sol bine drenat, acid si se afla intr-o pozitie insorita . Udati abundent in zilele fierbinti si in timp de seceta.

PREPARARE SI DOZAJ

• in tratamentul cistitei

INFUZIE: Puneti un pliculet (2 g) de pulbere de planta la o cana de

apa clocotita . Beti maximum câte 1 cana de 3 ori pe zi inainte de

mese.

CAPSULE (350 g): Luati 1 capsula cu un pahar mare cu apa de doua ori pe zi, la masa .

TINCTURA: Beti 40 de picaturi intr-un pahar cu apa de 3 ori pe zi

inainte de mese.

DACA SIMPTOMElE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Nu folositi buchu daca aveti istoric de afectiuni renale severe.

• Pulegonul, un constituent al uleiului esential, este toxic in doze

mari.

• Evitati buchu daca sunteti insarcinata - pulegonul este un

stimulent uterin.

• Nu utilizati buchu daca sunteti in tratament cu agenti anticoagulanti precum warfarina.

• Diureticele pot provoca pierderi de potasiu, dar acest efect

secundar poate fi anulat prin consumul ridicat de fructe si legume.

Florile mari, frumoase ale acestei plante ierboase perene pot fi colorate in rosu, rosu-violet sau alb, si apar lipite de frunzele verzi, lucioase, la inceputul verii. Bujorul are o lunga istorie ca planta medicinala. Numele i se trage de la Paeon, medicul zeilor greci. Sursa puterilor sale terapeutice sunt radacinile umflate, tuberoase. Este folosit in medicina traditionala japoneza di chineza inca din Antichitate.

Parti utile - RADACINILE

• Rcoltarea radacinilor se face in octombrie si noiembrie, de la plante cu varsta de 4-5 ani.

• Radacinile sunt uscate, maruntite si folosite la prepararea de infuzii si decocturi.

Compusi activi

Bujorul chinezesc (P. lactiflora) contine paeoniflorina (un glicozid moniterpenic) . Bujorul de munte (P. suffruticosa) contine paeonol si glicozidele derivate, ca si suffruticozide. Bujorul comun (P. officinalis) contine paeonina (un ulei esential), tanini si rasina .

Utilizari medicinale

Bujorul comun are efect sedativ si este un bun remediu pentru hiperexcitabilitate. Actioneaza asupra sistemului nervos simpatic (care controleaza activitatea involuntara a organismului) si calmeaza astfel spasmele musculaturii netede intestinale. Prin vasoconstrictie, bujorul are efect benefic asupra hemoroizilor si venelor varicoase. Mai poate fi folosit pentru tratarea amenoreei si a durerilor menstruale. In unle preparate, planta poate fi combinata cu alte ierburi precum anasonul chinezesc si pelinarita. Ca si bujorul comun, cel chinezesc are efect sedativ si antispastic. In 2001, cercetatori chinezi au demonstrat ca paeniflorina din compoziiia acestuia previne formarea de trombi in sange. Proprietaiile antiinflamatorii ale acestei varietati o fac utila in tratarea reumatismului si a altor afectiuni inflamatorii. Paeniflorina a fost folosita si pentru tratarea eczemei . Paeonolul continut in bujorul de munte ucide bacteriile si previne formarea de trombi. O lucrare din Taiwan publicata in 2001 a aratat ca bujorul de munte exercita activitate antivirala impotriva virusului herpes simplex.

Cultivare

Se planteaza in sol bogat, bine drenat, la soare sau in locuri usor umbrite. Odata ce s-a prins, planta nu mai trebuie mutata. A nu se utiliza in preparate de casa.

PREPARARE SI DOZAJ

• Preparatele de tipul decocturilor, tincturilor si infuziilor de bujor pot trata probleme reumatice, gastrointestinale si menstruale, iar extern, bujorul este folosit pentru calmarea eczemei atopice si a durerilor reumatice.

• Totusi, preparatele trebuie prescrise de un specialist in

medicina plantelor, cu acceptul unui medic.

DACA SIMPTOMElE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Planta trebuie administrata numai sub supraveghere

medicala.

• Supradoza de radacina poate provoca gastroenterita.

• Este contraindicat in sarcina si alaptare.

Desi originar din sudul Asiei, busuiocul este de foarte mult timp cultivat in Europa ca planta culinara si medicinala. Numele lui provine din cuvantul grec "basilikon", care inseamna regesc. Este o planta anuala, care atinge inatrimi de aproximativ 40 cm. Tulpinile lui ascurite si frunzele moi sunt aromate si acoperite cu perisori. Fiorile sunt albe, stacojii sau multicolore si formeaza spirale in varful plantei.

Parti utile - FRUNZELE SI INFLORESCENTELE

• Tulpinile frunzoase, cu inflorescente, se recolteaza de cand apar primele flori, de vara pana toamna.

• Frunzele si inflorescentele sunt apoi uscate si blansate pentru a fi folosite la infuzii si decocturi.

• Extractele alcoolice din inflorescentele proaspete se folosesc la prepararea unguentelor pentru tratarea ranilor.

Compusi activi

Busuiocul contine un ulei esential (pana la 7 mil kg), ai carui compusi activi difera in functie de locul de cultivare a plantei. Uleiul esential al varietatii care creste in insulele Oceanului Indian are un continut de estragol de 65-85%. Varietatea cultivata in sudul Europei si in Egipt

produce un ulei esential al carui compus esential este linaloolul. Busuiocul contine si tanini.

Utilizari medicinale

Busuiocul este renumit pentru capacitatea de a reduce spasmele, mai ales cele ale stomacului . Frunzele ajuta digestia si cresc apetitul. Sunt folosite si pentru tratarea flatulentei si aerofagiei. Extern, calitatile astringente ale plantei sunt un remediu bun in raceli: in gargara, planta usureaza durerile de gat, iar ca inhalant, desfunda sinusurile si caile aeriene. Ca unguent, ajuta la vindecarea ranilor si taieturilor, si se combina adesea cu menta si chimen. Uleiul esential combate viermii si germenii. Studii clinice efectuate in India si publicate in 1985 i-au demonstrat efectele antibacteriene la suferinzii de acnee.

Cultivare

Busuiocul trebuie cultivat in soluri bogate, usoare si bine drenate. Creste si in soluri uscate. Are nevoie de o pozitie calda, insorita, din gradina, dar poate fi cultivat si in ghiveci, pe un pervaz insorit.

PREPARARE SI DOZAJ

• In tratamentul indigestiei, pierderii apetitului, flatulentei si aerofagiei

INFUZIE: Puneti 4-6g de frunze uscate in 250 ml de apa clocotita.

Acoperiti si lasati sa infuzeze timp de 10 minute, apoi strecurati.

Beti o ceasca de infuzie neindulcita pe zi. In cazul flatulentei cronice, beti 2-5 cesti pe zi intre mese. Opriti tratamentul dupa a

saptamana si reluati-l dupa inca a saptamana.

• in tratamentul gatului inflamat

DECOCT: Fierbeti 2 lingurite de frunze uscate in 250 ml de apa

intr-un vas acoperit timp de 10-15 minute. Strecurati si lasati sa se

raceasca. Faceti gargara cu solutia de 2-3 ori pe zi.

• in tratamentul ranilor si taieturilor

UNGUENT: Aplicati pe zona afectata de 2-3 ori pe zi.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Femeile insarcinate sau care alapteaza trebuie sa evite dozele

medicinale de busuioc.

• Busuiocul nu trebuie adminislrat bebelusilor si copiilor mici.

• Nu consumati doze medicinale de busuioc pe lermen lung.