Atingand inaltimi de 4-5 m, arborele de cacao isi are originea in America Centrala . Frunzele, fructele si florile lui sunt prezente pe toata durata anului. Fiorile mici, rosiatice, cresc pe suprafara trunchiului si a ramurilor, iar pastaile cresc direct pe coaja. Ele contin o pulpa alba si 20-40 de seminre - boabele de cacao.

Parti utile - BOABELE

• Boabele sunt procesate prin prajire si micinare pentru a extrage cacaoa.

• Sunt in principal folosite la prepararea ciocolatei si a altor alimente.

• Unele derivate, precum untul de cacao, sunt utilizate in industria cosmetica si farmaceutica .

Compusi activi

Boabele sunt alcatuite din 40-60% grasime solida - untul de cacao. Acesta este compus din acizi grasi (palmitic, stearic si oleic) si trigliceride. Nivelurile acestor compusi variaza in functie de locul de provenienia al arborelui . Boabele contin si stimulentii teobromina

si cofeina, plus proteine, flavonoide, minerale (in special magneziu) si polifenoli si procianide, ambele clase de substante combatand radicalii liberi. Fermentarea boabelor le elibereaza aroma.

Utilizari medicinale

Desi este privita in general doar ca un aliment delicios, cacaoa este si un tonic - se pare ca ridica nivelul serotoninei si al endorfinelor in creier, cu efect de crestere a dispozitiei. Boabele contin polifenoli - antioxidanti care ajuta la prevenirea cancerului, a bolilor de inima si a ridurilor. Studii japoneze din 2000 au demonstrat capacitatea polifenolilor de a inhiba oxidarea periculoaselor lipoproteine cu densitate midi (LDL), ce cresc riscul bolilor cardiace. Flavonoidele din cacao imbunataiesc si functionarea sistemului circulator.

In 2000, cercetatori americani au aratat ca ei combat formarea cheagurilor de sange si au efect anticoagulant.Actiunea antiinflamatorie a procianicinelor a fost ilustrata de un studiu publicat in Journal of Nutrition, in 2000. Folosit extern, untul de cacao este recomandat ca tratament pentru pielea aspra, raga de mamare (provocate de alaptat) si pentru buze crapate.

Cultivare

Arborele de cacao se dezvolta bine doar in zone calde, unde prefera soluri fertile, umede si bine drenate si locuri insorite.

PREPARARE SI DOZAJ

• Deoarece cacaoa (sau ciocolata) nu intra in componenta nici

unui preparat farmaceutic, cantitatea consumata va fi decisa

de fiecare persoana in parte.

• in tratamentul pielii aspre si uscate si a buzelor crapate

UNT DE CACAO: Aplicali de 4-5 ori pe zi, in functie de necesitati.

DACA. SIMPTOMElE PERSISTA., APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Cacaoa le poate provoca migrene persoanelor care nu tolereaza

substanla.

• Cacaoa poate produce constipalie.

• Apelati la medic inainte de a consuma cacao daca urmati un tratament cu inhibitori de monoaminioxidaza (antidepresive)

si teofilina, un bronhodilatator.

• Nu consumali cacao daca suferiti de boli inflamatorii ale

intestinului sau de boli cardiace.

Originar din Etiopia, arborele de cafea vesnic verde are frunze lucioase, colorate verde-inchis, si poate atinge inaltimi de 10 m. Fiorile albe, adunate in manunchiuri, miros delicat a cafea si iasomie. Fructele se numesc ciresele, deoarece devin rosii atunci cand se coc.Fiecare "cireasa" contine cate 2 boabe de cafea.

Parti utile - SEMINTELE (BOABELE DE CAFEA)

• Fructele coapte contin seminte verzi, crude, care se folosesc in medicina homeopata.

• Semintele se prajesc si capata aroma distincta de boabe de cafea.

• Cofeina este compus activ in anumite medicamente.

Compusi activi

Acizii fenolici constituie pana la 5% din masa boabelor de cafea; ei poseda proprietati stimulatorii si antiseptice. Continutul de cofeina variaza de la 0,6 pana la 3%: cofeina stimuleaza activitatea in toate organele importante ale corpului. Prajirea reduce continutul de cofeina si ii adauga cafelei pigmenti si aroma. Boabele contin si cantitati mici de teobromina, tanin si trigonelina.

Utilizari medicinale

Gratie cofeinei, principalul compus activ al cafelei, ne simtim mai energici . Un studiu efectuat in 1987 apreciaza ca o cantitate de cofeina mai mica decat cea gasita intr-o cana de cafea creste acuitatea vizuala si auditiva. Un studiu clinic australian din 1996 a demonstrat proprietatea cofeinei de prevenire a scaderii tensiunii arteriale care apare de obicei dupa mese. Cercetatorii au concluzionat ca aceasta actiune stimulatoare asupra sistemului cardiovascular este foarte benefica batranilor.Cofeina creste rata metabolica si potenteaza efectul

analgezic al medicamentelor ca aspirina sau paracetamolul. Po ate ameliora greata si varsaturile si poate trata durerile de cap si migrenele. Ca stimulent, este vitala in prevenirea comelor care urmeaza colapsului din intoxicatiile cu narcotice. Si alti constituienti ai cafelei au roluri importante. Trigonelina, de exemplu, poate usura migrena, in timp ce teofilina are proprietati stimulente, diuretice si actioneaza asupra sistemului cardiovascular. Cercetari din anul 2002, efectuate la Imerial College din Londra, au aratat ca teobromina

amelioreaza tusea. Extern, cremele cu continut de cofeina pot stimula lipoliza - distrugerea grasimilor din corp - si sunt o parte utila a regimurilor de slabire.

Cultivare

Arborele de cafea nu supravietuieste la temperaturi mai mici de 10°C. ii plac solurile bine drenate si locurile partial umbrite.

PREPARARE SI DOZAJ

• in tratamentul oboselii, grelei si obezitatii

COFEINA (tablete 50 g): Luati 1-2 tablete, conform instructiunilor.

Nu depasiti 2 tablete pe ora sau 12 in 24 de ore.

• in tratamentul excesului de greutate

CREMA: Aplicati o crema cu continut de cofeina dimineata si spre

seara.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Clasificata ca stimulent, cofeina din diverse preparate trebuie

evitata de persoanelei care fac sport de performanta.

• Cofeina poate agrava sau induce ulcerele peptice si problemele de reflux.

• Nu se recomanda persoanelor cu afectiuni cardiovasculare sau

acelora care sunt supuse teraplei electroconvulsivante.

• Printre efectele secundare se numara accelerarea ritmului cardiac, durerile de cap, urinarile frecvente, insomnia si agitatia.

• Asteptati-va la dureri de cap de sevraj daca intrerupeti consumul

cafelei.

Se crede ca " lacustele" care i-au asigurat supravietuirea in desert Sf. loan Botezatorul sunt fructele de carob; de aici, numele popular al plantei, Painea Sf. loan. Marele arbore peren creste in regiunea mediteraneeana si poate atinge inaltimea de 20 m. FIorile lui sunt mici, rosiatice, nu au petale si formeaza manunchiuri. Fructele sunt pastai rosu - maronii si contin cate 8- 12 seminte asezate intr-o pulpa camoasa.

Parti Utile - PASTAILE SI SEMINTELE

• Seminiele sunt cufundate in apa pentru a se inmuia, apoi se indeparteaza invelisul si partea germinativa

• Ceea ce ramane, albumenul, este macinat pentru a se obtine guma de carob.

• Faina de carob se prepara prin uscarea si macinarea pulpei pastailor.

Compusi activi

Carobul este aicatuit majoritar din zaharuri si tanini . Aproape 90% din fruct are compusi glucidici si fibre solubile. Este, de asemenea, bogat in mucilagii, care calmeaza mucoasele inflamate.

Utilizari medicinale

Pulpa pastailor se foloseste pentru tratarea diareei, indigestiei si pirozisului. Faina de carob se amesteca cu faina de seminte de floarea-soarelui si de orez pentru a se obtine un preparat absorbant suficient de bland pentru a trata diareea bebelusilor.Teste efectuate in Belgia in 1989 au descoperit ca bebelusii care sufereau de diaree isi reveneau mai rapid daca li se administra pulbere de pastai de carob - posibil, datorita actiunii taninilor, care nu numai ca inactiveaza toxinele, dar si inhiba cresterea bacteriilor.Intr-un studiu efectuat intr-un spital universitar din Turcia in 1998, s-a demonstrat ca sucul de carob combate in mod eficient diareea la copii. Carobul ajuta la calmarea inflamatiilor intestinale. Atat mucilagiul, cat si guma sunt folosite la tratarea vomei, in preparate usoare care le pot fi administrate copiilor mici, dar si femeilor insarcinate. Guma de carob este un ingredient foarte util pentru a prepara mancaruri dietetice si este larg utilizata ca substitut de ciocolata fara grasimi: ii lipsesc nutrientii absorbabili si poate fi folosita ca agent de ingrosare, facand

mancarea mai consistenta, dar mai putin calorica.

Cultivare

Carobul poate fi cultivat doar afara, nu in sera, in climatul cald mediteraneean si poate tolera un sol uscat.

PREPARARE SI DOZAJ

• in tratamentul diareei

FAINA DE CAROB: Luati zilnic 20-30g amestecate cu apa calduta

sau lapte caldut. Pentru a evita iritarea gatului, adaugati a lingurita

de faina de grau la mixtura. intrebati un medic inainte de a trata

un copil cu diaree - hidratarea cu salutie cu electroliti este vitala.

• in tratamentul vomei

GUMA DE CAROB: Pentru adulti: puneti 1 lingura de guma intr-un

pahar cu apa. Beti acest amestec seara.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Panii acum, nu s-au rapartat efecte taxice la dazele terapeutice de preparate pe baza de carob.

Acest arbore peren este originar de pe coasta de vest a Statelor Unite, dar acum se cultiva si in Africa de Est, unde clima este la fel de calda si de uscata. Cascara atinge inaltimi de 3-12 m si are frunze ovale, cu varf ascutit si numeroase nervuri drepte. Fructul lui este o baca neagra otravitoare, care are in mijloc un sambure ce contine o samanta neagra. Scoarta este maronie, intesata de pori albi.

Parsi utile - SCOARTA

• Se recolteaza doar de la arborii de cultura, niciodata de la cei salbatici. Scoarta se culege vara, preferabil de la copaci in varsta de 3 ani, apoi se ususca.

• Scoarta proaspata este toxica, precum cea a crusinului, specie inrudita.

• Dupa uscare si fragmentare, scoarta este folosita la prepararea de infuzii si produse farmaceutice.

Compusi activi

Principiile active din scoarta de cascara sunt glicozidele hidroxiantrachinonice, cunoscute sub numele de cascarozide,care au efect laxativ.

Utilizari medicinale

Scoarta de cascara are efect laxativ sau purgativ, in functie de doza. Aceste efecte se datoreaza modului in care planta afecteaza absorbtia apei si electrolitilor si stimuleaza contrastiile intestinale. Scoarta de cascara este prescrisa in tratamentul constipatiei ocazionale si trebuie administrata doar conform prescriptiei specia lizate. Cascara mai poate fi utila in tratamentul afectiunilor hepatice. Studii efectuate in China in 2000 au demonstrat ca glicozidul emodina reduce dezvoltarea fibrozei in ficatul de sobolan.

Cultivare

lnmultita prin seminte coapte si butasi, aceasta specie creste bine in sol bine drenat, la soare sau in loc putin umbrit.

PREPARARE SI DOZAJ

• Scoaria de cascara poate fi folosita numai cu prescriptie

specializata. Desi exista in comert unele preparate de cascara, este bine sa intrebati un medic sau un specialist in medicina plantelor pentru a evita agravarea problemei.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Datorita puterii sale de actiune si a posibilelor efecte adverse,

cascara trebuie administrata numai sub supraveghere medicala.

• Nu depasiti dozele de cascara prescrise, nici nu combinati produsul cu alte laxative; nu o folositi mai mult de 8-10 zile consecutiv.

• Uzul prelungit poate provoca dependenta laxativa, dureri

abdominale si dezechilibru hidroelectrolitic cu scaderea potasemiei.

• Cascara nu le este recomandata copiilor sub 15 ani, nici femeilor

insarcinate sau care alapteaza.

• Cascara nu le este recomandata persoanelor cu dureri abdominale nediagnosticate, cu inflamatii abdominale sau ocluzii.

Originar din Anatolia, castanul salbatic este un arbore elegant care poate atinge inaltimea de 30 m. Ramurile sale sunt acoperite de urme mid care seamana cu copitele de cal. Acestea sunt urme de frunze, adica ceea ce ramane dupa ce frunzele cad. Fructul, o capsula tepoasa, contine o samanta mare, cunoscuta sub numele de castana.

Parti utile - CASTANELE (SEMINTELE) SI SCOARTA

•Castanele se recolteaza in septembrie si octombrie, cand se coc.

•Castanele se folosesc crude sau sunt conservate in alcool.

•Scoarta se curata de pe ramuri primavara, mai ales pentru a extrage din ea aesculetina.

• Castanele si scoarta se folosesc la prepararea de infuzii, pulberi si extracte uscate sau solubile. Pot fi combinate cu alte plante, precum ghimpele.

•Castanul salbatic este conditionat si in unguente, creme si geluri .

Compusi activi

Castanele contin o saponina cunoscuta sub numele de aescina , care contracta vasele de sânge, actionând impotriva edemelor si a inflamatiei. Ele contin si flavonoide si tanini . Scoarta este bogata in cumarine, mai ales in aesculetina, care are proprietati similare cu cele ale vitaminei P. Vitamina P este un termen folosit pentru flavonoide - substante analgezice cu efect antibacterian, care ajuta circulatia

Utilizari medicinale

Castanul salbatic este un tratament eficient pentru afectiunile venoase si pentru capilarele fragile. In 1994, cercetatori francezi au demonstrat ca aescina creste fluxul sangvin si scade permeabilitatea capilara, are proprietati antiinflamatorii si protejeaza impotriva actiunii radicalilor liberi . De aceea, castanul salbatic este un bun remediu pentru hemoroizi, vene varicoase si insuficienta venoasa cronica . Gelurile topice cu aescina sunt prescrise pentru hemoroizi, ulcere, vene varicoase si vânatai .

Cultivare

Acest arbore rezistent poate fi cultivat din seminte - castane. Se planteaza in sol bogat, bine drenat si in locuri insorite sau usor umbrite.

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul afectiunilor capilarelor si venelor, inclusiv al

edemelor si varicelor

INFUZIE: Puneti 1 pliculet la 200 ml de apa clocotita . Beti 1-3 cani

pe zi, dupa mese.

CAPSULE (75 mg): Luati 2-3 capsule pe zi, la masa .

EXTRACT LICHID: Puneti 20 de picaturi într-un pahar cu apa si beti

aceasta cantitate de 3 ori pe zi.

TABLETE (300 mg): Luati 1 tableta pe zi.

• În tratamentul hemoroizilor si al accidentarilor la sport

CREMA, GEL, UNGUENT: Aplicati de 3-4 ori pe zi.

DACA SIMPTOMElE PERSISTA, APELATI lA MEDIC

PRECAUTII

• A nu se administra copiilor.

• Nu se recomanda în sarcina si alaptare .

• A se evita în cazul in care suferiti de afectiuni sau leziuni renale.

• Persoanele care se afla sub medicatie anticoagulanta (warfarina

sau aspirina) trebuie sa ceara sfatul medicului înainte de a

consuma castan salbatic.

• Folosirea externa a plantei poate provoca, in putine cazuri, reactii

alergice.

Calinul este originar din multe regiuni ale emisferei nordice, dar creste si in gradinile din Australia si din Noua Zeelanda, unde exista mai multe varietati. Acest arbust are frunze cazatoare mari, asemenea celor de artar, fiecare cu câte 3-5 lobi. La sfârsitul primaverii si la inceputul verii, calinul poarta manunchiuri de flori albe, iar toamna, acestea dau nastere unor grupuri de fructe rosii.

Parti utile - SCOARTA

• Scoarta se recolteaza prin jupuire in fâsii. Momentul cel mai propice este primavara sau la inceputul verii, când apar florile.

• Este esential sa nu recoltati prea multa scoarta, altfel copacul poate muri.

• Fructele sunt bogate in vitamina C, dar nu trebuie ingerate, pentru ca sunt otravitoare .

Compusi activi

Printre compusii activi ai calinului se numara taninii (3%), rasina, salicozidele, hidrochinonele (precum arbutina) si cumarinele.

Utilizari medicinale

Calinul este mai ales folosit in tratamentul afectiunilor asociate cu spasmele sau crampele musculaturii netede sau scheletale. Aceasta

utilizare este cunoscuta de multi ani - exista chiar dovezi ca indienii nordamericani foloseau scoarta in acest scop. Planta poate fi administrata si pentru calmarea tensiunii musculare de orice tip, indiferent ca este vorba de musculatura voluntara (cea a membrelor) sau involuntara (cea a intestinelor, a cailor aeriene sau a aparatului reproducator feminin). Calinul este prescris adesea pentru usurarea crampelor gastrice, durerilor de spate si a altor simptome musculare asociate cu ciclul menstrual. Poate fi deosebit de eficient in stres sau anxietate si are actiuni suplimentare precum cea de relaxare moderata a sistemului nervos.Calinul poate fiutil in tratarea afectiunilor spastice ale tractului gastrointestinal, precum sindromul colonului iritabil. În cazul artritei, planta poate calma contractia musculara din regiunea articulatiei afectate, imbunatatind mobilitatea, fluxul sangvin si epurarea toxinelor din tesutul bolnav. Calinul este eficient si in cazul durerilor de spate, ajutând la calmarea spasmelor acute si a tensiunii musculare consecutive. În plus, planta este prescrisa uneori pentru afectiuni cardiovasculare, inclusiv pentru circulatie periferica deficitara si hipertensiune. Actiunea sa sedativa usoara este eficace in

hipertensiune.

Cultivare

Se cultiva din seminte sadite toamna sau din butasi. Prefera soiurile fertile, bine drenate si locurile insorite din gradini.

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul durerilor menstruale al crampelor musculaturii scheletice, spasmelor intestinale si al colicilor urinare sau biliare

EXTRACT LICHID: Echivalentul a 0,5-1g de scoarta uscata, de 3 ori

pe zi.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Fructele sunt otravitoare si nu trebuie ingerate.

• A nu se administra in sarcina sau alaptare .

Arbust spinos, cu frunze cazatoare, care poate atinge inaltimea de 5 m, catina creste mai ales pe pantele uscate si insorite ale Europei. Este importanta in medicina tibetana si este folosita traditional in China, Mongolia si Rusia. Catina are frunze inguste, lungi si argintii, asemana toare cu cele ale salciei. Florile mici, galben-verzui, apar Înaintea frunzelor primavara si sunt urmate de fructe portocalii, pe plantele femele.

Parti utile - FRUCTELE

• Fructele sunt bogate in vitamina C si au un continut mare de ulei.

• Sucul de fructe presate poate fi consumat ca atare sau transformat in sirop.

• Uleiul este folosit in industria cosmetica .

Compusi activi

Cantitatea de vitamina C continuta in pulpa este mare: 200-600 mg/100 g (de 10 ori mai mult decât in lamâi) . Pulpa este si o buna sursa de flavonoide, betacaroten, vitamina E; contine si o doza mica de substante uleioase, predominant acizi grasi saturati, ca cel palmitic (benefic pielii), si in mica parte, mononesaturati. Semintele contin ulei bogat in acizi grasi polinesaturati (predominant linoleic si alfa-linoleic).

Utilizari medicinale

Sucul de catina este o sursa naturala de vitamine, mai ales de vitamina C; 3 linguri mici de suc furnizeaza doza zilnica necesara unui adult . Vitamina C creste rezistenta la infectii si este recomandata in mod special pentru epuizare si convalescenta .Femeile insarcinate, sportivii si fumatorii sunt sfatuiti sa consume vitamina C. Vitamina C faciliteaza si sinteza colagenului (necesar sanatatii pielii) si ajuta organismul sa absoarba fierul. Vitamina C este antioxidanta si, impreuna, antioxidantii care se gasesc in fructele de catina (vitamina E, carotenul si flavonoidele) ajuta la apararea organismului impotriva radicalilor liberi .Cercetari indiene publicate in Journal of Ethnopharmacology in 2002 au verificat aceasta activitate, aratând ca extractele de frunze si de fructe de catina inhiba generarea radicalilor liberi in vitro. Uleiul este un tratament valoros pentru pielea uscata si ajuta la vindecarea ranilor si taieturilor .Calmeaza iritatiile pielii si vindeca infectiile. În 2002, cercetatori chinezi au descoperit ca semintele si pulpa de catina au efecte preventive si curative asupra ulcerelor gastrice induse experimental la sobolani.

Cultivare

Catina poate fi cultivata din lastari sau din seminte sadite toamna. Îi merge bine in sol nisipos, bine drenat, in locuri insorite.

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul epuizarii nervoase si al lipsei de vitalitate

SUC NATURAL SAU SIROP: Beti 1-3 lingurite pe zi, intr-un pahar cu

apa.

• În tratamentul pielii uscate, al taieturilor si ranilor

ULEI DIN SEMINTE SAU DIN PULPA: Aplicati uleiul sau preparatele pe baza de ulei pe zona afectata de 1-2 ori pe zi.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Evitati sa consumati suc sau sirop de catina la sfarsitul zilei,

deoarece pot avea un usor efect stimulant datorat continutului de

vitamina C.

Originara din zonele impadurite umede din Europa, Asia si Africa de Nord, cânepa-codrului este o planta ierboasa perena care poate atinge inaltimea de 1,5 m. Are frunze orientate in jos si tulpina rosie, vizibila, care la sfârsitul verii este incoronata de o masa de flori mici, colorate de la roz aprins la violet. Fructele, când ajung la maturitate, arata ca niste pastai incoronate de câte un smoc de perisori albi.

Parti utile - ÎNTREAGA PLANTA

• Frunzele se recolteaza de obicei primavara, înainte de aparitia florilor.

• Radacinile se recolteaza primavara si toamna .

• Florile se culeg la sfârsitul sezonului de înflorire, la începutul toamnei.

• Atât radacinile, cât si florile si frunzele se usuca si se folosesc la prepararea de infuzii si tincturi.

Compusi activi

Un ulei esential din frunze îi confera plantei mirosul caracteristic. Frunzele contin de asemenea principii amare, alcaloizi, flavonoide, saponine, tanini, pirolizidine si o rasina. Radacina contine putin ulei esential, precum si compusi amari si alcaloizi pirolizidinici.

Utilizari medicinale

Cânepa-codrului este bine cunoscuta pentru proprietatea ei de a ajuta la eliminarea toxinelor din organism, prin stimularea activitatii hepatice si renale. Este, de asemenea, frecvent prescrisa pentru combaterea unor afectiuni ale pielii corelate cu acumulari de toxine ca

urmare a bolilor hepatice si renale. Cânepa-codrului este recomandata si pentru tratarea petelor de acnee rozacee si a celor de acnee

vulgara . În fapt, studii efectuate asupra animalelor au aratat ca, datorita principiilor amare, extrasul apos de planta poate stimula secreti a biliara la sobolani si este capabil de a exercita o actiune protectoare asupra functiei hepatice. Cercetarile au demonstrat de asemenea ca un compus al uleiului esential, p-cymenul, poate spori rezistenta sistemului imun, marind astfel si rezistenta la infectiile virale care produc gripa , raceli si faringo-laringite.Unul dintre principiile amare care se gasesc in frunze si radacini, eupatoriopicrina, se pare ca are proprietati anticancerigene, dupa cum au dovedit o serie de studii recente. Aceasta noua descoperire i-a entuziasmat pe cercetatori si este aprofundata in continuare.

Cultivare

Cânepa-codrului creste cel mai bine in sol umed si in locuri insorite sau partial umbrite. Puteti planta semintele primavara, dar nu trebuie sa folositi planta la prepararea unor produse pentru administrare interna .

PREPARARE SI DOZAJ

• Infuziile si tincturile de cânepa-codrului sunt folosite uneori la tratarea afectiunilor hepatice si renale. Totusi, se recomanda ca orice preparat pentru uz intern sa fie administrat numai prin prescriptie specializata .

• In tratamentul iritatiilor pielii, petelor, acneei rozacee si al

acneei vulgare

TINCTURA. DECOCT: Adaugati 2-4 lingurite la 1 L de apa clocotita.

Lasati sa se raceasca si aplicati in compresa pe zonele afectate.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Consultati un specialist inainte de a va administra planta intern.

• Respectati cu "strictete dozele prescrise.

• Consumati in cantitati mari, alcaloizii pirolizidinici din cânepa-codrului pot avea efect toxic.

Originar din China si India, ceaiul reprezinta inca un important produs de cultura in ambele tari. Atât ceaiul verde, cât si cel negru sunt preparate din aceeasi planta, diferenta constând in modul de tratare a frunzelor. Arbustul poate atinge inaltimea de 10 m, dar de obicei creste la nivelul de 1 m. Florile arborelui de ceai sunt albe si au miros dulce; fructele sunt sub forma de capsule rotunde.

Parti utile - FRUNZELE

• Frunzele, recoltate pe tot parcursul anului, sunt folosite la prepararea ceaiului negru sau verde.

• Frunzele din vârful arbustului sunt si cele mai aromate; se culeg doar petiolul cel mai sus situat si doua frunze tinere adiacente.

• Ceaiul negru este fermentat; ceaiul verde este trecut rapid prin abur; astfel, compusii lui activi sunt mai puternici.

• Ceaiul se bea ca infuzie, singur sau amestecat cu alte plante precum menta sau lamâia.

• Frunzele se folosesc la prepararea unor produse farmaceutice precum pulberile si extractele.

Compusi activi

Compusul activ principal al celor doua tipuri de ceai este cofeina, cu efect stimulant asupra sistemului nervos central. Ceaiul contine acizi fenolici, flavonoide si tanini . Totusi , fermentatia altereaza polifenolii din ceaiul negru, de aceea ceaiul verde pare sa fie mai eficient din punct de vedere medicinal.

Utilizari medicinale

Frunzele erau folosite de mii de ani pentru a prepara o bautura medicinala care stingea si setea. În medicina traditionala chineza, ceaiul verde trateaza o gama variata de afectiuni. În plus, are reputatia de a prelungi viata. Cercetari recente s-au axat pe potentialul anticancerigen al ceaiului verde. Mai multe studii pe animale au aratat ca polifenolii antioxidanti din ceaiul verde inhiba unele tipuri de cancere mai ales cel de prostata, pancreas , colon si rect.Acesti compusi antioxidanti actioneaza prin blocarea formarii de compusi care provoaca aparitia cancerului, precum nitrozaminele, prin suprimarea activarii carcinogenilor si prin neutralizarea agentilor ce declanseaza cancerul. Efectul stimulator si cel diuretic ale ceaiurilor verde si negru se datoreaza in principal continutului lor de cofeina . Actiunea stimulatoare a ceaiului verde combate epuizarea nervoasa; efectul sau diuretic ajuta in curele de slabire . Ceaiul este si antibacterian,

iar taninii sai combat diareea .O infuzie de ceai rece aplicata extern poate calma inflamatiile . În 2002, cercetatori americani au confirmat faptul ca pigmentii din ceai au proprietati antiinflamatorii.

Cultivare

Aceasta planta tropicala creste cel mai bine intr-un climat umed si cald ,iar in tarile cu clima temperat trebuie cultivat in sere incalzite.

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul epuizarii nervoase si al obezitatii

INFUZIE: Puneti 1 lingurita de ceai verde sau negru la o cana de

apa clocotita. Lasati sa infuzeze timp de 10 minute. Beti 2 cani pe zi.

CAPSULE (375 mg de extract de ceai verde): Luati 2 capsule

dimineata si 2 la pranz.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Consumul de ceai seara poate provoca insomnie.

• O cantitate mare de ceai poate produce constipatie, indigestie si

agitatie, datorita excesului de cofeina .

• Femeile insarcinate sunt sfatuite sa limiteze consumul de ceai la

2-3 cani pe zi.

Cu frunzele sale in forma de pene si manunchiurile de flori mici, ca niste umbrele albe, chimenul este o planta de gradina aspectuoasa si populara. Creste pâna la inatimea de 1 m si are fructe maronii-inchis, cu miros distinctiv. Chimenul este folosit la aroma rea diverselor bauturi, cum este KLimmel-ul german.

Parti utile - SEMINTELE

• Semintele se recolteaza in iulie si august, inainte de a se coace.

• Semintele de chimen sunt confundate adesea cu cele de cumin.

• Chimenul este utilizat in medicina plantelor din intreaga Europa sub forma de infuzii si de ulei esential.

Compusi activi

50-85% din uleiul esential volatil al chimenului este alcatuit din carvona, care este antiseptica si îi confera semintei aroma distincta . Limomena constituie celelalte circa 20 de procente ale uleiului volatil, in care se afla si flavonoide.

Utilizari medicinale

Chimenul este folosit ca digestiv de mii de ani. El stimuleaza secretia gastrica si favorizeaza expulzarea gazelor. În Europa, chimenul este

combinat cu feniculul si anasonul in infuzii pentru tratarea crampelorintestinale, a aerofagiei si a altor afectiuni de acest gen cum este flatulenta . Cercetari publicate in 1985 au dovedit efectul benefic al chimenului in alinarea crampelor intestinale: se pare ca uleiul de chimen relaxeaza muschiul intestinal. El are acest efect si asupra muschiului uterin si calmeaza durerile menstruale. Efectele antibacteriene ale carvonei ajuta la eliminarea infectiilor intestinale. În medicina traditionala araba, chimenul trateaza incontinenta la copii . Ca expectorant, chimenul poate usura tusea. Iar uleiul aplicat extern curata scabia.

Cultivare

Plantati semintele sau lastarii in sol bine drenat, in zone insorite.

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul problemelor digestive

INFUZIE: Puneti 1 lingurita de mixtura alcatuita din parti egale de

chimen, lenicul si anason in 250 ml de apa clocotita. Lasati

sa inluzeze timp de 2-3 minute. Împartiti infuzia În 2-3 portii si

beti - le in timpul zilei, inainte de mese.

Alternativ, luati 1-5 g de seminte de chimen macinate si lasati-le

sa infuzeze timp de 10-15 minute intr-o cana cu apa clocotita.

Beti acest lichid În cursul zilei in 2-3 portii, inainte de mese.

TINCTURA (1:4 În alcool 45%): Luati 10-15 picaturi În apa rece de

trei ori pe zi, dupa mese.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Nu s-au inregistrat efecte toxice pâna in acest moment, de aceea, semintele de chimen pot fi utilizate fara prescriptie.

• Ca si alte plante ale acestei familii (coriandru, cumin, marar),

chimenul poate provoca reactii alergice precum rinoreea,

hiperlacrimatia sau diareea. Daca observati orice efect secundar,

opriti consumul.

• Uleiul esential trebuie utilizat conform indicatiilor specialistului

Originar din America de Sud, arborele de chinina atinge Înaltimi de peste 20 m. Are frunze lungi si eliptice, rosiatice pe fata interioara, si flori colorate in roz stralucitor. Stratul extern al scoartei este maro-cenusiu, iar cel interior este maro-rosiatic. Misionarii iezuiti au descoperit proprietatile antimalarice ale chininei in secolul XVII si au preparat medicamentul care a fost numit " scoarta iezuitilor".

Parti utile - SCOARTA

• Scoarta se recolteaza toamna, de pe copacii care au vârsta mai mare de 6 ani .

• Odata uscata, scoarta este macinata si utilizata la prepararea tincturilor, a extractelor uscate, a decocturilor si a vinului medicinal.

Compusi activi

Alcaliozii, mai ales chinina si chinidina, alcatuiesc intre 5 si 15% din scoarta arborelui . Ea contine de asemenea circa 8% tanini si cantitati considerabile de chinovina amara.

Utilizari medicinale

c. succiruba este una dintre multele specii de arbore de chinina din care este extrasa chinina, un medicament antimalaric extrem de puternic. Chinina si chinidina au si efect antispastic, ceea ce face ca scoarta sa fie utila si in tratamentul crampelor musculare. Totusi, o serie de cercetari efectuate recent de specialisti australieni avertizeaza ca aceste substante pot provoca hemoragii subcutanate. Alcaloidul chinina este folosit in medicina conventionala ca antiaritmic.

Chinovina amara din scoarta arborelui stimuleaza secretia gastrica si ajuta la ameliorarea apetitului. Datorita acestui efect tonic, scoarta este utila in tratarea epuizarii nervoase, a febrei si gripei. Scoarta se combina adesea cu alte plante antipiretice precum salcia si cretisoara. Scoarta arborelui de chinina are de asemenea un efect antibacterian, iar taninii pe care ii contine ajuta la vindecarea ranilor .

Scoarta arborelui de chinina este folosita extern pentru vindecarea ranilor si escarelor de decubit.

Cultivare

În zonele temperate, arborele de chinina se cultiva in sere sau in ghiveci, pe un pervaz insorit.

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul indigestiei, lipsei apetitului si al epuizarii nervoase

TlNCTURA (1:5 in alcool 25%): Adaugati 2-4 mi intr-un pahar cu

apa . Beti de 3 ori pe zi.

VIN MEDICINAL: Beti 1-2 linguri de 3 ori pe zi.

• În tratamentul frigurilor si al gripei

DECOCT: Puneti 0,5 g de scoarta macinata fin la o cana de apa.

Fierbeti timp de 3 minute, apoi infuzati timp de 10 minute si

îndulciti dupa gust. Beti 3 cani pe zi, cu o jumatate de ora înainte de mese

• În tratamentul ranilor cicatrizate, escarelor de decubit si al

ranilor stabilizate

DECOCT: Puneti 30 g de scoarta macinata la 1 L de apa. Fierbeti

timp de 5 minute. Utilizati solutia pentru dezinfectarea zonelor

afectate o data sau de doua ori pe zi.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• A nu se administra scoarta de arbore de chinina concomitent cu

medicamente anticoagulante, pentru ca le potenteaza efectul.

• A nu se administra în timpul sarcinii sau în cazul alergiei cunoscute la chinina sau chinidina.

Arbore specific tarilor mediteraneene, chiparosul are scoarta gri-rosiatica si frunze mici, triunghiulare, opuse, care infasoara intreaga creanga . Florile femeie produc fructe (conuri), alcatuite din solzi rotunzi si moi, care devin gri-galbui atunci când se coc. Atât vechii egipteni, cât si romanii au dedicat acest copac zeilor mortii si ai lumii de dincolo, ceea ce explica de ce este plantat adesea in cimitire.

Parti utile - CONURILE

• Se recolteaza când sunt inca verzi si se folosesc la prepararea de infuzii, pulberi sau extracte pentru capsule, tablete si solutii buvabile.

• Chiparosul se mai foloseste la prepararea de geluri si unguente pentru uz extern.

Compusi activi

Conurile de chiparos sunt alcatuite, in cea mai mare parte a lor, din proantocianidine dimerice, care intaresc peretele venos si imbunatatesc circulatia, mai ales in membrele superioare si in cele inferioare. Conurile contin o cantitate mica de ulei esential si de acizi

diterpenici.

Utilizari medicinale

Datorita faptului ca poate trata eficient toate tipurile de afectiuni venoase,chiparosul este prescris uzual pentru pacientii suferinzi de hemoroizi si vene varicoase. Formulele combina adesea chiparosul cu castanul salbatic si cu hamamelisul. Chiparosul este antiseptic, sedativ si diuretic. De asemenea, are si proprietati antispastice, ceea ce explica utilizarea lui pentru usurarea tusei .

Cultivare

Chiparosul se dezvolta in conditii optime pe soiuri bine drenate, acide sau alcaline, in locuri insorite.

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul venelor varicoase si al hemoroizilor

INFUZIE: Puneti 1 lingurita de conuri macinate la o cana de apa

clocotita. Beti 4-5 cani pe zi, inainte de sau intre mese.

SOLUTII BUVABILE: Puneti 40-60 de picaturi in putina apa, pentru

diluare. Beti câte o doza de 2-3 ori pe zi, inainte de mese.

• În tratamentul venelor varicoase

GELURI, UNGUENTE: Aplicati usor pe zonele afectate. Masati în

amonte fata de cursul venos. Faceti aceasta operatiune seara,

înainte de culcare, sau conform prescriptiei.

AROMOTERAPIE: diluati 2-4 picaturi in ulei excipient si masati

zonele afectate.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Pâna acum, nu au fost inregistrate semne de toxicitate ca urmare

a utilizarii conurilor de chiparos, chiar la administrarea pe perioade

lungi.

• Se recomanda precautie in cazul gravidelor si al femeilor care

alapteaza.

Foarte pretuita de vechii romani, care o cultivau ca leguma, cicoarea salbatica poate fi intâlnita adesea pe terenurile virane si pe marginea drumurilor in Europa. Atingând inaltimi de circa 1 m, aceasta planta perena are frunze adânc zimtate, care inconjoara tulpinile drepte si care se inclina spre sol. Inflorescentele apar intre iunie si septembrie. Cele mai multe sunt colorate in albastru puternic, dar pot fi si roz sau albe.

Parti utile - FRUNZELE, FLORILE SI RADACINILE

• Frunzele se recolteaza când planta infloreste si se folosesc la prepararea infuziilor.

• Florile si radacinile pot fi recoltate in orice perioada a anului, daca se folosesc proaspete, sau in septembrie, daca se folosesc uscate. Radacinile se maruntesc inainte de a fi uscate la soare.

• Radacinile se prajesc si se macina din ele se prepara un substitut de cafea.

Compusi activi

Întreaga planta de cicoare contine un suc laptos, al carui constituent majorcam 45-60% - este inulina

Utilizari medicinale

Proprietatile antiinflamatorii si antiseptice ale cicoarei se cunosc de secole.Era folosita sub forma de cataplasme pentru a usura inflamatiile . Aceste proprietati se datoreaza acidului fenolic, care are si actiune diuretica si diminueaza edemele. Recent s-a demonstrat ca planta amelioreaza inflamatia produs a de guta si reumatism . Inulina incurajeaza cresterea bacteriilor necesare pentru buna functionare a intestinelor. De aceea, cicoarea poate fi utila in prevenirea si tratarea problemelor precum digestia lenesa , ulecerele gastrice si flatulenta . S-a demonstrat si faptul ca inulina poate scadea nivelul colesterolu lui sangvin.Atât inulina, cât si lactonele sesquiterpenice sunt principii active care stimuleaza fluxul sucurilor digestive, inclusiv al celui biliar. Aceasta permite ficatului sa lucreze mai eficient. În 1998, cercetatori indieni au confirmat faptul ca radacina are acest efect protector.

Cultivare

Cicoarea creste bine in aproape toate tipurile de sol, mai ales in cele bogate si bine drenate. Planta prefera locurile insorite.

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul afectiunilor rinichilor si ale ficatului, al aerofagiei, eructatiei persistente, al digestiei lenese si al flatulentei

DECOCT: Puneti 15-30 g de amestec de radacina, frunze si flori la

1 L de apa. Fierbeti timp de 5 minute. Strecurati si beti 1 cana

Înainte de prânz si de masa de seara.

PREPARATE INSTANT PENTRU BAUT: Adaugati 1 lingurita cu vârf de

cicoare instant la o cana de apa clocotita. Adaugati lapte si

îndulciti dupa gust.

DACA SIMPTOMELE PERSI STA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Persoanele care sufera de un blocaj sau de o inflamatie a

intestinelor trebuie sa consulte un specialist în medicina plantelor

înainte de a consuma cicoare .

• Pâna in acest moment, nu s-au raportat efecte adverse

Arbust peren cu viata lunga, cimbrul creste pe dealurile aride din preajma Mediteranei. Frunzele mici, verzi-cenusii, cu marginile curbate În interior, acopera ramurile subtiri ivite din tulpinile lemnoase. Din mai pâna in august apar conuri de flori mici, albe sau rozalii. Gustul cald si intepator si aroma bogata a frunzelor fac din cimbru un condiment popular pentru o multime de preparate culinare.

Parti utile - FRUNZELE SI PETIOLELE FLORILOR

• Frunzele si petiolele se recolteaza la începutul sezonului de înflorire si se usuca cu grija, ferite de soare.

• Cimbrul uscat se foloseste la prepararea de infuzii, pulberi pentru capsule si produse farmaceutice ca siropurile de tuse.

• Din ele se poate extrage si un ulei esential, care intra în compozitia unor creme si unguente antiseptice. O planta înrudita, cimbrul spaniol, este folosita si ea pentru calitatile antiseptice ale ulei ului esential.

Compusi activi

Frunzele uscate si petiolele florilor cimbrului contin flavonoide si 0,5-2% ulei esential. Compozitia uleiului esential variaza; thymolul, metilchavicolul, cineolul si borneolul sunt întotdeauna prezente.

Utilizari medicinale

Cercetarile au aratat ca flavonoidele din cimbru - metilchavicolul si thymolul - au efect musculorelaxant. Ca urmare, planta este larg

folosita ca antispastic, pentru tratarea problemelor digestive precum aerofagia eructatia persistenta, flatulenta, digestia lenesa si fluxul biliar sarac. Cimbrul este eficient si în calmarea tusei si poate decongestiona nasul atacat de guturai, febra fânului si astm. Studiile au demonstrat ca uleiul esential de cimbru este antiseptic, de aceea este recomandat adesea pentru taieturi minore si rani, ca si pentru muscaturile si întepaturile de insecte. Planta este prescrisa uneori în tratamentul afectiunilor gingivale.

Cultivare

Se cultiva din seminte care se sadesc la începutul lui aprilie sau din lastari recoltati vara . Creste bine în locuri calde, însorite, pe sol bogat, uscat si afânat.

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul digestiei lenese, al aerofagiei, eructatiei

persistente, flatulentei, secretiei biliare inadecvate si al tusei

INFUZIE: Puneti 2 g de planta uscata la o cana cu apa clocotita.

Acoperiti si lasati sa infuzeze timp de 5 minute. Beti 3 cani pe zi.

CAPSULE (325 mg): Luati 3 capsule pe zi, cu multa apa.

• În tratamentul ranilor si al durerilor musculare

INFUZIE (vezi mai sus): Folositi-o pentru spalarea zonei afectate, de mai multe ori pe zi.

UNGUENT: Aplicati pe zonele afectate de mai multe ori pe zi.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APElATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Pâna acum, cimbrul nu a prezentat efecte adverse, dar utilizarea

excesiva nu este recomandata.

• In sarcina si alaptare este recomandat un consum moderat de

cimbru.

• Uleiul esential trebuie folosit doar sub supraveghere medicala.

Acest mic arbust peren lemnos creste in stare salbatica in zonele cretoase, bine drenate, ale sudului Europei si poarta frunze groase, lucioase, in forma de lance. Cimbrul de gradina este cultivat ca planta aromatica pentru bucatarie inca din Evul Mediu. Florile lui sunt albe sau stropite cu roz.

Parti utile - INFLORESCENTELE NELEMNOASE

• Planta se recolteaza imediat ce florile incep sa se deschida, vara.

• Recolta poate fi uscata pentru a fi folosita la gatit sau la prepararea de infuzii, sau poate fi procesata pentru obtinerea uleiului esential

Compusi activi

Uleiul esential este bogat in carvacrol si thymol, insa contine si monoterpene. Amestecul exact de compusi variaza in functie de perioada anului si de vreme.

Utilizari medicinale

Cimbrul de gradina isi datoreaza in primul rând proprietatile terapeutice uleiului esential. Planta este folosita in mod traditional pentru calitatile ei tonice si astringente. În zilele noastre, este inclusa intr-o serie de produse farmaceutice care calmeaza spasmele intestinale si

actioneaza impotriva infectiilor bacteriene si fungice. Extern, proprietatile antiseptice ale plantei o recomanda in tratamentul ranilor usoare, al infectiilor fungice ale pielii, al ulcerelor bucale, candidozei si al inflamatiilor gâtului. În 1998, studii in vitro efectuate in Japonia au aratat ca cimbrul de gradina are o puternica activitate împotriva virusului HIV de tip 1.

Cultivare

Plantati semintele cimbrului de gadina primavara, într-un loc luminos. Alegeti un sol bine drenat, preferabil alcalin .

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul eructatiei persistente, al aerofagiei si diareei

INFUZIE: Puneti 20 g de inflorescente uscate la 1L de apa clocotita.

Infuzati timp de 10 minute, apoi strecurati. Beti 2-3 cani pe zi.

• În tratamentul bronsitelor si cistitelor

ULEI ESENTIAL: Necesita supraveghere specializata.

• În tratamentul ranilor minore

INFUZIE: Puneti 30 g de inflorescente uscate la 1L de apa clocotita.

Infuzati timp de 10 minute, apoi strecurati. Aplicati direct pe rana,

pentru a o curata.

• În tratamentul infectiilor fungice cutanate

COMPRESA : Înmuiati o compresa în infuzie (vezi mai sus) si aplicati pe aria afectata de 2 ori pe zi.

• În tratamentul ulcerelor bucale si inflamatiilor gâtului

GARGARA : Folositi infuzia (vezi mai sus) de 3-4 ori pe zi.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA. APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Uleiul esential se administreaza intern numai sub supraveghere

specializata.

• Când folositi extern uleiul esential, exista riscul iritarii pielii.

• Cimbrul de gradina nu este recomandat sub nici o forma femeilor

însarcinate.

Ciresul salbatic este un arbore mare, originar din America de Nord. Frunzele lui lucioase, fin indentate, devin galbene sau rosii inainte de a cadea, toamna. Florile parfumate si albe apar de la sfârsitul primaverii pâna la inceputul verii si sunt urmate de fructe mici, negru-violacee. Scoarta este neteda, lucioasa si maroniu-rosiatica la tinerete, devenind mai aspra si mai intunecata pe masura ce arborele imbatrâneste.

Parti utile - SCOARTA INTERNA

• Partea interioara a scoartei poate fi curbata, plata sau crestata. De obicei se recolteaza in bucati cu grosimea de 4 mm (bucatile mai mari au proprietati medicinale inferioare).

• Scoarta se foloseste la prepararea de extracte lichide prescrise de specialistii in medicina plantelor.

Compusi activi

Printre compusii activi ai scoartei de cires salbatic se numara cumarinele, taninii, zaharurile, benzaldehida, rasina si acidul eudesmic. Prunazina, o glicozida cianogenica, contribui e in mare masura la actiune a antitusiva a plantei.

Utilizari medicinale

Scoarta de cires salbatic este folosita de mult timp ca antitusiv, fiind mentionata cu acest rol in Pharmacopoeia Statelor Unite din 1820. Traditional , planta era administrata pentru calmarea tusei aparute in boli comune precum tuberculoza sau tusea convulsiva. Specialistii de azi folosesc inca planta in aceleasi scopuri, prescriind-o sub forma de siropuri pentru tratarea racelii, gripei, bronsitei, traheitei, pneumoniei si pleureziei, mai ales În situatiile in care tusea este sea ca , neproduct i va, iritativa sau spastica. Datorita taninilor, scoarta

de cires salbatic are si proprietati astringente, fiind folosita pentru tratarea diareei si hemoroizilor. Era utilizata de femeile cherokee pentru usurarea travaliului, dar avea si rolul de sedativ moderat.

Cultivare

Ciresul salbatic creste cel mai bine in climate reci pâna la moderate, pe sol bine drenat, irigat si cu mult soare. Se sadesc plante cu radacina in timpul iernii sau se planteaza semintele .

PREPARARE SI DOZAJ

• Scoarta de cires salbatic trebuie administrata numai la

indicatia unui specialist in medicina plantelor.

DACA SIMPTOMELE PERS I STA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Scoarta de cires salbatic este toxica in doze foarte mari si trebuie

administrata numai sub supravegherea unui medic sau a unui

specialist in medicina plantelor.

• A nu se depasi doza prescrisa.

• Le este contraindicata copiilor, gravidelor si femeilor care

alapteaza.

Întâlnita in salbaticie in sudul Europei si in Asia, ciumareaua este un arbust peren care poate atinge inaltimi de 1,5 m. Daca zdrobim frunzele, acestea emana un miros de burduf de capra. Frunzisul consta in 6-8 manunchiuri colorate in verde-stralucitor, iar florile albe sau roz, in forma de fluture, apar pe toata durata verii. Când se coc, pastaile lungi se rasucesc si se deschid, eliberând semintele.

Parti utile - FLORILE

• Florile se recolteaza când sunt complet deschise, intre iulie si septembrie.

• Odata uscate, ele se folosesc la prepararea de infuzii, pulberi si tincturi .

Compusi activi

Alcaloidul galegina si derivatii lui se gasesc in intreaga planta. Ciumareaua contine si crom, flavonoide si tanini, care ajuta coagularea sângelui.

Utilizari medicinale

Ciumareaua poate fi utila ca tratament adjuvant in diabetul zaharat de tip II (insulino-independent), fiind bogata in crom, care combate deficitul de absorbtie a glucozei in organism. Studii pe animale efectuate in Scotia au aratat ca galegina poate scadea glicemia. Chiar daca acest remediu este bun, pacientul diabetic trebuie sa urmeze si medicatia  adecvata prescrisa . În plus, cercetatorii scotieni au

demonstrat capacitatea galeginei de a reduce apetitul, efect benefic in tratamentul obezitatii . Ciumareaua se recomanda si pentru tratarea problemelor digestive si amelioreaza constipatia cronica. Este diuretica, ajutând la prevenirea edemelor provocate de retentia de fluide. Galegina este responsabila si pentru proprietatile antibacteriene ale plantei, asa cum au aratat cerceta ri efectuate in India in 2001. Aceasta calitate, combinata cu efectele antiinflamatorii ale flavonoidelor, explica efectul plantei in combaterea febrei.

Cultivare

Ciumareaua poate fi cultivata din seminte, care se planteaza toamna. Îi plac soiurile umede, adânci, bine drenate si locurile insorite sau usor umbrite.

PREPARARE SI DOZAJ

• Preparatele din ciumarea trebuie administrate numai la

recomandarea unui medic sau a unui specialist in medicina

plantelor. Deoarece dozele mari sunt potential toxice, este

foarte important sa se respecte dozajul prescris.

DACA SIMPTOMElE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Deoarece ciumareaua poate provoca reactii adverse, mai ales in

combinatie cu alte medicamente, este important sa cereti sfatul

medicului inainte de a folosi aceasta planta.

• Dozele prescrise trebuie respectate cu strictete, deoarece

supradozarea poate duce la hipoglicemie severa.

• Desi preparatele din ciumarea sunt uneori prescrise pentru

stimularea lactatiei, este bine sa le evitati pâna la stabilirea

toxicitatii acesteia prin studii riguroase. S-a raportat un nivel toxic

important in laptele oilor.

Raspândit in intreaga Europa, mai putin in partile ei nordice, coacazul negru este cultivat pentru fructele lui negre si dulci. Arbust cu frunze cazatoare, el poate atinge inaltimea de 1,3 m. Frunzele lui aromate sunt dintate si au glande galbene care contin ulei pe fata inferioara. Florile mici si verzi formeaza gramezi usoare care atârna primavara, urmate de fructe comestibile, cu miros dulce.

Parti utile - FRUCTELE SI FRUNZELE

• Frunzele se culeg in aprilie si mai, inainte de aparitia florilor.

• Fructele se culeg vara, când sunt coapte, si se usuca imediat, pentru ca putrezesc repede.

• Coacazul negru se foloseste in infuzii, extracte si pulberi. Fructele si frunzele sunt utilizate pentru aromarea unor produse farmaceutice.

Compusi activi

Coacazele negre sunt bogate in zaharuri si acizi organici; ele contin polifenoli (mai ales flavonoide si antocianine), cu efect benefic asupra

sistemului venos. Frunzele contin o cantitate mica de uleiuri esentiale si flavonoide. Antocianinele si flavonoidele sunt responsabile pentru efectele antiinflamatorii ale plantei si pentru capacitatea sa de a proteja vasele de sânge.

Utilizari medicinale

Coacazul negru este utilizat de mult timp pentru tratarea reumatismului, iar efectul lui antiinflamator a fost dovedit. În 1994, cercetatori americani au demonstrat ca uleiul plantei este un tratament eficient pentru artrita reumatoida . Studii scotiene efectuate anterior, În 1992, au aratat ca uleiul este eficient in tratamentul afectiunilor inflamatorii. În tratamentul durerilor reumatice, el poate fi folosit În combinatie

cu alte plante precum salcia si gheara-diavolului. Coacazul - negru poate fi utilizat in ape de gura, in cazul hemoragiilor gingivale sau in gargara, pentru inflamatiile gurii sau ale gâtului. Cercetarile au subliniat efectul protector al coacazelor negre asupra capilarelor, conferindu-le rezistenta - fructele sunt prescrise adesea in cazul afectiunilor arteriale si venoase, inclusiv al venelor varicoase. Mai mult, coacazul negru este un ingredient care se gaseste in multe medicamente destinate imbunatatirii circulatiei venoase, pentru subtierea sângelui . Infectiile, inclusiv cele ale tractului urinar, pot fi tratate cu coacaz negru. Studii efectuate În 1976 au aratat ca antocianinele din

fructe inhiba cresterea bacteri ilor, iar in 2001, cecetatori japonezi au demonstrat actiunea lor antiviral a asupra virusului gripei .

Fructele sunt bogate si in vitamina C si pot ajuta organismul sa lupte Împotriva infectiilor.

Cultivare

Se planteaza in sol argilos, bine drenat, in spatii insorite sau usor umbrite.

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul afectiunilor arteriale si venoase, al infectiilor urinare si al durerilor reumatice

INFUZIE: Puneti 5 g de frunze uscate la 1L de apa clocotita. Lasati sa infuzeze, apoi strecurati. Beti 2-3 cani pe zi.

CAPSULE (340 mg de pulbere de frunze combinate cu gheara diavolului si cu salcie): Luati 2 capsule de 3 ori pe zi.

EXTRACT DE FRUNZE (combinat cu boldo si cu mesteacan) : Puneti

15-30 de picaturi intr-un pahar cu apa. Luati de 2-3 ori pe zi.

DACA SIMPTOMelE PERSISTA. APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Când sunt respectate dozele terapeutice, nu se semnaleaza efecte toxice .

• A nu se utiliza in combinatie cu gheara-diavolului in cazul in care

suferiti de ulcer gastric sau duodenal.

Planta care prospera in zonele mlastinoase, coada-calului se gaseste pe toata intinderea Europei si a Statelor Unite. Tulpina fertila moare si este inlocuita de o tulpina sterila inalta care poarta mai multe cercuri de frunze. Planta, care seamana oarecum cu o perie de curatat sticle, era folosita odinioara ca abraziv pentru curatarea oalelor sau pentru lustruirea lemnului.

Parti utile - TULPINA STERILA

• Tulpinile se recolteaza toamna.

• Tulpinile cu urme maronii se arunca, pentru ca acest aspect indica prezenta parazitilor.

• Odata uscate, tulpini le se pot folosi numai daca isi pastreaza culoarea verde.

• Din coada-calului se prepara de obicei o pulbere, dar poate fi folosita proaspata sau ca extract lichid sau tinctura .

Compusi activi

Coada-calului este bogata in minerale. Cel mai important este siliciul, despre care se crede ca are efecte antiartritice si de tonifiere a tesutului conjunctiv. Tulpina mai contine flavonoide - cu efect antioxidant si diuretic - acizi organici si nicotina.

Utilizari medicinale

În mod traditional, extractele de coada-calului erau folosite pentru tratarea unei game variate de afectiuni precum infectiile genito-urinare, bolile renale, problemele prostatei, obezitatea, artrita, ulcerele hemoragice si tuberculoza. Siliciul continut se pare ca tonifica tesutul conjunctiv - din tendoane, ligamente, cartilagii si os - ceea ce poate explica utilizarea plantei in afectiunile reumatice.

Coada-calului este, de asemenea, prescrisa pentru combaterea celulitei, un depozit grasos care se colecteaza in jurul coapselor si al feselor. Ea constituie o sursa de minerale pentru persoanele predispuse la fracturi osoase si este folosita pentru tratarea tetaniei - tresariri si contractii involuntare. Coada-calului este prescrisa pentru hemoragiile interne si externe si pentru scurgerile vaginale. În 2002, cercetatori rusi i-au demonstrat efectele protectoare impotriva hepatitei.

Cultivare

Coada-calului prefera soiurile umede, si locurile insorite sau usor umbrite. Este o planta care invadeaza gradini si trebuie controlata.

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul problemelor renale, al reumatismului, celulitei si al secuselor musculare

INFUZIE: Puneti 2-4 g de tulpini uscate la 200 mi de apa clocotita .

La sati sa infuzeze timp de 10-15 minute. Sau folositi un pliculet

cu planta la o cana de apa clocotita si lasati sa infuzeze timp de

5-10 minute. Beti o cana pe zi.

MACERARE LA RECE: Puneti 2-4 9 de tulpini la 200 mi de apa rece.

Lasati sa se macereze timp de 12 ore, apoi strecurati . Beti câte

jumatate din aceasta cantitate, de 2 ori pe zi.

EXTRACT LICHID: Lua ti 25 de p icaturi Într-un pahar cu apa, de 4 ori pe zi.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Nu prelungiti o cura de coada-calului mai mult de 6 saptamâni .

• Nu se recomanda in sarcina si alaptare.

• Coada-calului poate irita tractul digestiv.

• Este bine sa o evitati daca suferiti de boli cardiace sau renale.

• Atentie! Coada-calului poate fi confundata cu o planta otravitoare asemanatoare, care creste in mlastini (Equisetum palustre).

Aceasta planta europeana creste pe soiurile aspre de pe pasuni si de pe marginea drumurilor. Frunzele ei verde-inchis sunt divizate in mai multe segmente, aspect reflectat de numele latin de "millefolium", adica ,,o mie de frunze". Capetele plate ale inflorescentelor, alcatuite din multe flori albe sau roz, apar vara.

Part i utile - INFLORESCENTELE , PARTILE NElEMNOASE ALE PLANTEI SI SEMINTELE

• Planta se recolteaza imediat dupa inflorire, din iunie, in octombrie.

• De obicei, coada soricelului se usuca pentru a fi folosita la prepararea de infuzii, dar este consumata si in stare proaspata . Este disponibila si sub forma de extract lichid, tinctura sau pulbere.

Compusi activi

Florile contin 0,2-0,5% ulei esential, iar frunzele, 0,02-0,07%. Uleiul contine sesquiterpene, mai ales azulena, si lactona achilleinica, cu efect antiinflamator. Sunt prezenti si taninii, flavonoidele antiinflamatorii, alcaloizii si principiile amare.

Utilizari medicinale

Ca urmare a actiunii numerosilor sai compusi activi, coada-soricelului are utilizari medicale. Calitatile sale antispastice, carminative (ajuta la eliminarea si la inhibarea producerii gazelor intestinale), antiinflamatorii si antihelmitice (capacitatea de a distruge viermii intestinali) se

datoreaza in principal uleiu lui esential. Studii efectuate pe animale in 1982 a u demonstrat actiunea antiinflamatorie a compusului azulena. Planta poseda si proprietati antibacteriene, evidentiate in 1986. Planta este folosita de obicei pentru usurarea fectiunilor digestive precum cele gastrice, inflamatia peretilor intestinali, constipatia si flatulenta .Administrata extern, coada - soricelului are actiune antiinflamatorie, calmând durerile reumatice. Este utilizata pentru tratarea infectiilor gurii, a conjunctivitei, eczemei si a altor afectiuni , ca febra . Coada -soricelului este diuretica , scade tensiunea arteriala si este indicata si in terapia afectiunilor trombotice. În plus, poate fi

benefica in cazul infectiilor tractului urinar. Administrat a regulat, in doze mici, poate regla ciclul menstrual.

Se foloseste de asemenea pentru tratarea bolilor tractului respirator. Coada-soricelului poate curata pielea grasa si de aceea intr a adesea in compozitia unor produse cosmetice.

Cultivare

Se planteaza in sol bine drenat si in locuri insorite.

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul afectiunilor digestive

EXTRACT LICHID: Luati pâna la 2 ml de 3 ori pe zi.

INFUZIE: Puneti 1 lingurita de planta uscata la 250 ml de apa clocotita . Lasati s a infuzeze timp de 5 minute, apoi strecurati . Beti 3-4 cani pe zi.

• În tratamentul durerilor uterine

BAIE DE SEZUT: Puneti 100 g de planta uscata la 20 L de apa

fierbinte.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Coada-soricelului poate provoca alergii de contact.

• Nu este recomandata in sarcina si alaptare.

• Expunerea la lumina nu este recomandata. Planta poate fi

fotosensibilizanta.

• Dozele mari pot produce ameteli si dureri de cap.

Originar din Africa de Vest, arborele de cola este cultivat in zonele tropicale. Se pot folosi Cola nitida, C. acuminta si alte specii. Fructul de cola este alcatuit din 5 pastai care ii dau forma de stea. Fiecare pastaie contine 5-6 seminte mari - nucile de cola. Acestea se intaresc dupa uscare si devin rosii in interior. Suprafata lor exterioara este neteda si colorata in maro inchis, cu nuante de mahon.

Parti utile - SEMINTELE (NUCILE DE COLA)

• Semintele se culeg inainte de a se coace.

• Pastaile se deschid si se indeparteaza pulpa care inconjoara semintele.

• Ele sunt folosite sub forma de pudra sau extracte in numeroase preparate farmaceutice: capsule, granule, geluri pentru masaj ii solutii

buvabile.

• În regiunile in care creste arborele de cola, semintele bogate in cofeina sunt mestecate ca stimulent.

Compusi activi

Semintele contin cofeina, teofilina si tanini . O nuca uscata de cola poate contine pâna la 2,5% cofeina.

Utilizari medicinale

Cola este util a si pentru mentinerea starii de veghe si ca stimulent al gândirii, in general, din pricina continutului mare de cofeina . Cofeina este folosita pentru tratarea epuizarii si poate fi utila in timpul convalescentei . Ea creste usor presiunea arteriala si dilata vasele de sânge din inima, crescând in acelasi timp ritmul cardiac si frecventa respiratorie. Cofeina are un usor efect diuretic si ajuta la dizolvarea lipidelor (grasimi) . Însa efectele semintelor de cola nu pot fi echivalate pur si simplu cu cele ale cofeinei, deoarece efectele

cofeinei sunt modificate prin combinarea ei cu taninii . Nucile de cola contin teofilina, care stimuleaza apetitul si ritmul respirator si poate fi

folosita pentru tratarea diareei. Organismul dezvolta toleranta la cola si, cu timpul, are nevoie de cantitati tot mai mari pentru a obtine aceleasi efecte.

Cultivare

Arborele de cola se dezvolta bine in zonele umbrite usor sau insorite, pe un sol bogat si - ideal - intr-un climat tropical.

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul epuizarii fizice si al convalescentei

PULBERE (sau pulbere in capsule): Luati pâna la 3 g pe zi, cu multa

apa.

EXTRACT LICHID: Luati 5 picaturi cu apa de 2 ori pe zi.

DACA SIMPTOMElE PERSISTA, APElATI LA MEDIC

PRECAUTII

• In cazul consumului unor cantitati mari de cola, cofeina in exces poate duce la tahicardie, dureri de cap,agitatie, insomnie si tremor.

• Cofeina se afla pe lista stimulentilor interzisi în competitiile

sportive.

• Este interzisa in cazul in care suferiti de boli cardiace sau de

hipertensiune.

• Nu se recomanda în sarcina si in alaptare.

• Nu este recomandata copiilor sub 14 ani.

Originar din padurea ecuatoria/a sud-americana, condurango, asemana tor vitei-de - vie, se agata de trunchiurile copacilor, cautând lumina soarelui. În Anzi, frunzele lui in forma de inima sunt folosite si azi pentru tratarea musca turilor de sarpe . Florile alb-verziu, in forma de clopotel, cresc in manunchiuri asemanatoare unor umbrele, in timp ce fructele lungi de 10 cm au forma de suveica.

Parti utile - SCOARTA

• Se recolteaza primavara si la inceputul verii sau toamna, apoi se usuca si este fie taiata bucati, fie transformata in pulbere.

• Scoarta taiata sau macinata este folosita la prepararea decocturilor, a capsulelor, a extracte lor lichide, a tincturilor si a vinurilor medicinale.

Compusi activi

Scoarta de condurango contine condurangogenine glicozilate, care sunt principii amare inrudite cu saponozidele, fitosterolii si flavonoidele.

Utilizari medicinale

Combinatia de compusi chimici din condurango ajuta la stimularea apetitului, imbunatateste digestia si amelioreaza gastrita. De aceea, planta este folosita in preparate pentru tratarea afectiunilor gastrice. De asemenea, se foloseste in combinatie cu tintaura, ienuparul si

gentiana, in scopul stimularii apetitului la pacientii convalescenti. Condurango era folosit pentru tratarea retentiei de lichid si a sângerarilor. O serie de studii recente efectuate pe animale au permis formularea ipotezei ca planta poate stopa sau inhiba dezvoltarea

tumori lor canceroase.

Cultiva re

Condurango se poate cultiva din seminte, in locuri partial umbrite, pe sol nisipos, bogat in humus.

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul lipsei apetitului, dispepsiei si al durerilor de

stomac

DECOCT: Puneti 1,5 g de scoarta maruntita in 250 ml de apa rece

si aduceti la fierbere. Raciti, apoi strecurati. Beti câte un pahar cu

30 de minute inainte de fiecare masa.

CAPSULE (100 mg de extract uscat): Luati 1-2 capsule de 3 ori pe zi, cu 30 de minute inainte de fiecare masa.

EXTRACT LICHID: Puneti 20 de picaturi in 300 ml de apa si beti

inainte de fiecare masa .

VIN MEDICINAL: Beti 1-2 linguri cu 30 de minute inainte de fiecare

masa.

DACA SIMPTOMElE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Daca mai urmati si alte tratamente, consultati un specialist inainte

de a va administra condurango.

• Nu se recomanda insarcina si alapta re sau in cazul in care suferiti de afectiuni hepatice.

• Nu conduceti si nu manipulati utilaje in timpul tratamentului cu

condurango.

• Supradoza poate produce efecte secundare precum salivatie

excesiva, vomismente, diaree, tulburari in coordonarea miscarilor,

tahicardie si tahipnee si stare de slabiciune generala.

• Ingestia de scoarta a fost asociata cu convulsii, pâna la paralizie.

Usor de recunoscut prin mirosul lui deosebit coriandrul creste pe toata intinderea Europei, Indiei si Africii de Nord, atingând inaltimi de 60 cm. La inceputul verii, aceasta planta anuala ierboasa este acoperita de manunchiuri-umbrela de flori mici, albe sau roz. Prin august acestea sunt urmate de seminte mici, rotunde si ridate.

Parti utile - FRUNZELE SI SEMINTELE

•  Semintele se recolteaza când încep sa se îngalbeneasca si se coc.

• Capetele semintelor de coriandru sunt retezate dimineata devreme, pentru a li se conserva proprietatile benefice. Sunt uscate la soare, apoi zdrobite si se culege fiecare samânta în parte.

• Semintele se usuca si se macina, iar pulberea se foloseste la prepararea de tincturi si infuzii.

• Din seminte se poate extrage si un ulei esential.

• Frunzele aromatice proaspete, au proprietati antiseptice si pot ajuta digestia . Sunt folosite de regula la gatit.

Compusi activi

Fructele foarte uleioase - pâna la 25% ulei - contin acizi fenolici si aldehide alifatice, care îi confera plantei aroma specifica . Uleiul esential extras din seminte contine o cantitate mare de linalool, care este antibacterian si reduce spasmele musculare.

Utilizari medicinale

Numeroase studii au aratat ca aproape toate proprietatile medicinale ale coriandrului se datoreaza uleiului esential din seminte, care

poate ajuta la reglarea secretiei gastrice si la eliminarea gazelor. De aceea, semintele sunt eficiente în tratarea problemelor digestive si sunt recomandate si în formele obisnuite de diaree din infectii precum gastroenterita. Studii efectuate pe animale în India în 1997 au demonstrat ca preparatele din seminte de coriandru ajuta la scaderea colesterolului sangvin. Se crede si ca semintele lupta împotriva infectiilor fungice si bacteriene. Extern, uleiul de seminte de coriandru poate fi aplicat pentru alinarea durerilor de hemoroizi sau a celor

articulare din reumatism .

Cultivare

Semintele se pot sadi în orice tip de lumina, pe sol bine drenat, de la sfârsitul lui martie pâna la sfârsitul lui aprilie. Planta creste bine în

locuri expuse la soare.

PREPARARE SI DOZAJ

•  În tratamentul problemelor digestive, al diareei si al simptomelor

gripei

INFUZIE: Puneti 10-30 g de seminte macinate la 1 L de apa clocotita. Lasati sa infuzeze timp de 10 minute. Beti o cana dupa fiecare masa.

TINCTURA: Puneti 40 de picaturi într-un pahar cu apa. Beti un

pahar de 3 ori pe zi.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

•  Coriandrul poate provoca dureri abdominale, scaderea apetitului si marirea în volum a ficatului. Mergeti la medic daca observati orice simptome suspecte.

• Nu se recomanda în sarcina si alaptare.

• Nu utilizati niciodata intern uleiul de coriandru de extractie pura.

Populatiile amerindiene cunosteau de mult timp proprietatile medicale ale crestei-cocosului. O numeau radacina indiencei si o utilizau pentru tratarea problemelor menstruale si pentru usurarea durerilor nasterii. Planta isi are originea in estul Americii de Nord, unde poate fi gasita in stare salbatica, crescând pe dealuri si in locuri umbroase, la marginea padurilor sau in tufisuri. Atinge inaltimi de 2-3 m.

Parti utile - RADACINA

• Toamna, dupa ce fructele s-au copt, radacinile se scot, se taie si se usuca .

• Radacinile uscate se folosesc la prepararea de pulberi si tincturi, de extracte uscate sau lichide.

Compusi activi

Radacina este bogata in compusi care mimeaza efectele estrogenilor. Sunt prezente si glucozide triterpenoide antiinflamatorii si antioxidante, ca si acidul salicilic, având un mod de actiune asemanator aspirinei. Radacina contine tanini, care sunt antibacterieni si ajuta la vindecarea ranilor .

Ut i lizari medicinale

Creasta-cocosului este prescrisa pentru probleme ginecologice, precum menstrele (absente, dureroase sau abundente) si pentru usurarea tensiunii premenstruale. În 1998, o revista germana a consemnat beneficiile crestei-cocosului in tratamentul problemelor de menopauza ca bufeurile si depresia. Într-un studiu efectuat În 1987, tabletele cu extract de creasta- cocosului au ameliorat mult simptomele menopauzei. În 1998, cercetatori japonezi au demonstrat efectele exercitate asupra vaselor de sânge de catre acizii piscidici continuti in planta . În studii anterioare, din 1962, cercetatorii italieni au descoperit ca planta poate provoca dilatarea vaselor de sânge fara a afecta tensiunea ateriala . În medicina traditionala  chineza, creasta-cocosului este utilizata in tratarea inflamatiei, a durerii si a febrei. Proprietatile antiinflamatorii ale plantei, eventual utile in tratarea reumatismului, au fost consemnate in Planta Medica, in anul 2000.

Creasta - cocosului are si actiune sedativa si este benefica in cazurile de anxietate. Planta a mai fost folosita si pentru tratarea tusei .

Cultivare

Creste in soiuri umede, bogate, ideal intr-o pozitie usor umbrita.

PREPARARE SI DOZAJ

• Indiferent sub ce forma ar fi folosita planta, ca extract lichid sau uscat, pudra sau preparat farmaceutic, tratamentul bazat pe creasta-cocosului trebuie administrat numai la recomandarea unui specialist.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Desi nu au fost raportate efecte adverse nici dupa 6 luni de tratament continuu, este foarte important de retinut ca aceasta

planta trebuie prescrisa numai de un specialist.

• Nu se recomanda femeilor insarcinate sau care alapteaza .

• Femeile care au istoric de cancer mamar sau de alte cancere

estrogeno-dependente trebuie sa evite creasta-cocosului.

• Creasta-cocosului nu trebuie administrata simultan cu alte

medicamente care scad tensiunea, decât cu acceptul specialistului.

• Trebuie evitata in cazul in care aveti alergie la aspirina .

Aceasta planta perena creste in Europa si se remarca prin frunzele sale mari, alcatuite din 8-10 lobi dintati. Numele latin Alchemilla inseamn a alchimie si i-a fost atribuit de alchimisti. Ei colectau roua din concavitatea frunze lor, numind-o " apa cereasca ", si credeau ca are puteri medicinale. Cretiso ara poarta manunchiuri de flori mici si verzi, iar fructele galbene, rotunde, contin fiecare câte o samânta.

Parti utile - FLORILE, FRUNZELE SI RADACINILE

• Florile, frunzele si radacinile se culeg din mai pâna in septembrie, apoi sunt uscate intr-un loc ferit de soare.

• Planta se foloseste la prepararea de infuzii, tincturi si extracte lichide.

Compusi activi

Cretisoara contine cantitati mari de tanini (6-8%). Are in plus flavonoide (2%) si putin acid salicilic.

Utilizari medicinale

Datorita continutului de tanini, cretisoara are proprietati astringente si anticoagulante, fiind capabila sa contracte tesuturile si sa faca hemostaza . În mod traditional, era folosita in comprese pentru rani .Administrata intern, cretisoara este extrem de benefica in tratamentul menstrelor neregulate sau abundente. Infuzia concentrata este folosita pentru calmarea diareei usoare .Administrata extern,

planta ajuta la calmarea pruritului si a inflamatiilor . Este utilizat a pentru tratarea celulitei, gingivitei, a muscaturilor de insecte si, ca bai de sezut, in tratarea afectiunilor vulvare, precum pruritul si scurgerile vaginale. Un studiu francez efectuat in 1996 a demonstrat ca planta

inhiba degradarea tesuturilor elastice si conjunctive ale pielii, fiind astfel utila pentru tratarea pielii imbatrânite si pentru estomparea vergeturilor.

Cultivare

Saditi semintele primavara, in sol bine drenat, in locuri insorite sau usor umbrite.

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul problemelor menstruale

INFUZIE: I nfu zati 1-2 9 de planta uscata intr-un litru de apa clocotita timp de 10 minute, apoi strecurati. Beti 2-3 cani pe zi.

• În tratamentul diareei

INFUZIE: Infuzati 5-10 9 de planta uscata intr-un litru de apa

clocotita timp de 10 minute, apoi strecurati. Beti 2-3 cani pe zi.

TlNCTURA (1 :4 În alcool 25%): Puneti 20 de picaturi de tinctura in

putina apa rece. Beti aceasta cantitate de 3 ori pe zi.

• În tratamentul celulitei, vergeturilor si al gingivitei

COMPRESA: Fierbeti 40g de frunze uscate intr-un litru de apa.

Înmuiati o compresa in acea stasolutie si aplicati de 3 ori pe zi.

CREME, GELURI: Aplicati pe aria afectata de 3 ori pe zi.

• În tratamentul scurgerilor vaginale

BAI DE SEZUT: Folositi 1 L de infuzie pentru o baie. Faceti 2 bai

pe zi.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Femeile insarcinate sau care alapteaza trebuie sa evite cretisoara

• Ce retisfatul medicului in cazul in care vreti sa consumati

cretisoara si urmati, in acelasi timp, un tratamentu cu aspirina sau

cu medicatie anticoagulanta.

Raspândita in zonele temperate ale Europei si Asiei, cretusca iubeste locurile umede, unde atinge inaltimi de circa 2 m. Frunzele ca de feriga, adânc zimtate, grupate in manunchiuri de 3-9, cresc alternativ pe tulpina scobita, brazdata de vene rosii. Florile de culoarea cafelei cu lapte, cu miros dulce, apar din iunie pâna in septembrie. Datorita aromei, erau o mirodenie populara pentru beri si vinuri in Evul Mediu.

Parti utile - TULPINILE, FRUNZELE sI FLORILE

• Partile aeriene se culeg in iunie si iulie, când apar primele flori .

• Ele se usuca in locuri umbrite, aerisite, pâna devin galbui. Din ele se prepara tincturi si infuzii.

Compusi activi

Cretusca este bogata in tanini, de aici si gustul ei astringent. Mai contine flavonoide si un ulei esential aromat, constituit in principal din salicilati cu efect antiinflamator.

Utilizari medicinale

Cretusca este extrem de eficienta in tratarea simptomelor gripei, a durerilor de cap, de dinti si a celor articulare provocate de reumatism si guta . Ea poate stimula si sudoratia. Salicilatii ii confera efectele antiinflamatorii si cicatrizante, iar flavonoidele contribuie si ele la aceste actiuni, ca si la calmarea spasmelor musculare si la vindecarea problemelor tractului digestiv, inclusiv a ulcerelor gastrice. Studii

efectuate in Ucraina au confirmat efectele benefice ale plantei in tratamentul ulcerelor gastrice. Cretusca are proprietati antibacteriene si cicatrizante, in care taninii si flavonoidele joaca un rol major. Timp de secole, a fost prescrisa pentru tratarea infectiilor tractului urinar si ca diuretic, fiind recomandata in cazurile de obezitate si de retentie de apa .

Cultivare

Planta poate fi cultivata din seminte. Ele trebuie plantate primavara in sol umed, alcalin si bogat, la soare.

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul gripei, durerilor de cap, reumatismului si al retentiei de apa

INFUZIE: Puneti o lingura de planta la o cana cu apa care incepe sa fiarba. Acoperiti, lasati sa infuzeze timp de 10 minute si strecurati. Beti 3-4 cani pe zi, prima pe stomacul gol.

TINCTURA (1 :4 in alcool 25%): Luati 20 de picaturi in apa, de 3 ori pe zi, dupa sau intre mese.

• În tratamentul durerilor articulare

COMPRESA : Faceti o infuzie ca mai sus. Aplicati-o pe o compresa, pe aria afectata, de 3-4 ori pe zi.

• În tratamentul ranilor si ulceratiilor

DECOCT: Puneti 40-50 g de amestec de tulpini, frunze si flori la 500 ml de apa si fierbeti timp de 20 de minute. Aplicati pe o compresa pe zona afectata, de 3-4 ori pe zi.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Nu folositi cretusca in combinatie cu tabletele standardizate de aspirina (375,500 mg), pentru a evita o supradoza.

Poate fi asociata cu o doza mai mica de aspirina (75 mg) intr-o singura zi.

• Cretusca poate produce constrictia cailor aeriene: nu trebuie administrata persoanelor astmatice.

• A se evita in sarcina si in al aptare.

• Evitati aceasta planta daca aveti alergie la aspirina

Raspândit in intreaga Europa, crusinul este un arbust care prospera in zonele umede impadurite si in crânguri. Este o planta verticala, care ajunge la inaltimi de 3-5 m. Scoarta colorata in gri-maroniu este acoperita cu pete reliefate albicioase. Florile de culoare verde-pal apar in mai si iunie; sunt urmate de bobite rosiatice, care se in negresc pe masura ce se coc.

Parti utile - SCOARTA

• Scoarta se jupoaie in fâsii de pe trunchiul tânar sau de pe ramuri, când se deschid florile.

• Se toaca marunt si se usuca, a poi se foloseste ca decoct.

• Scoarta proaspat culeasa este toxica, de aceea nu trebuie folosita pâna nu se usuca si nu este pastrata timp de 1 an.

Compu si activi

Scoarta de crusin contine derivati de antracen, un laxativ binecunoscut si eficient.

Utilizari medicinale

Crusinul este folosit de mult timp pentru tratarea constipatiei. Actioneaza prin cresterea absorbtiei apei si a electrolitilor in intestin, stimulând prin aceasta miscarile intestinale. Totusi, studiile au aratat ca, daca este administrat o perioada lunga de timp, crusinul poate

provoca diaree si pierderi de potasiu. În produsele comerciale, scoarta de crusin este adesea amestecata si cu alti ingredienti. Se crede ca planta are de asemenea efecte diuretice si stimuleaza secretia biliara. Era folosita in tratarea afectiunilor ficatului si ale vezicii biliare, ca icterul, hepatita si ciroza.

Decoctul frecat pe gingii poate vindeca gingivita; aplicat pe scalp, elimina paduchii . Cercetari publicate in 1976 in revista americana

Llyodia au aratat ca extractul de crusin pare sa inhibe dezvoltarea tumori lor. În 1991, cercetarorii americani au demonstrat activitatea antivirala a extractelor de crusin .

Cultivare

Crusinul creste cel mai bine din seminte sadite toamna.Îi plac locurile insorite sau putin umbroase si solul neutru pâna la acid . Este

un arbust rezistent si poate suporta ingheturi de pâna la -35°C.

PREPARARE SI DOZAJ

• Deoarece preparatele din crusin pot interactiona cu anumite medicamente, printre care anumiti corticosteroizi si antiaritmici, este bine sa cereti sfatul unui specialist in medicina plante lor, inainte de a le folosi.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA. APElATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Scoarta proaspata este toxica - a nu se utiliza.

• Evitati crusinul in sarcina si alaptare .

• A nu se administra copiilor sub 15 ani.

• Consultati un specialist inainte de a consuma crusin.

• Supradoza poate produce convulsii.

Originara din Insulele Mirodeniilor, aceasta planta inalta si subtire, vesnic verde, poate atinge inaltimi de 20 m. Florile ei cresc in buchete si, când infloresc, se deschid ca niste clopotei colorati in rosu cu alb. Totusi, arborii maturi infloresc rareori, pentru ca mugurii florilor se culeg pentru a fi folos iti drept cuisoare . Arborele produce aceste cuisoare abia la vârsta de 20 de ani si ramâne fertil inca 50 de ani.

Parti utile - MUGURII DE FLORI

• Mugurii se recolteaza de 2 ori pe an, vara si iarna.

• Cuisoarele sunt muguri de flori uscati .

Compusi activi

Uleiul de cuisoare este compus in principal din eugenol, o substanta anestezica si antiseptica. Cuisoarele mai contin tanini si flavonoide -

antioxidanti anticancerigeni, care ajuta si la fortificarea peretelui venelor.

Utilizari medicinale

Specialistii in medicina plantelor folosesc cuisoarele pentru tratarea afectiunilor digestive, iar uleiul, pentru durerile de dinti.Eugenolul din cuisoare este principalul lor compus activ. Se stie ca el combate inflamatia s i infectiile bacteriene si fungice, fiind si un bun analgezic. Uleiul de cuisoare este ingredientul activ al multor ape de gura si al unor remedii naturale contra durerilor de dinti . O lucrare publicata in 1999, in International Journal of Antimicrobial Agents, dovedeste eficacitatea cuisoarelor impotriva bacteriilor si a fungilor: medicii chinezi folosesc de mult aceasta planta pentru tratarea piciorului de atlet - o infectie fungica . Studii efectuate in Taiwan au demonstrat ca eugenolul scade coagulabilitatea sângelui si ca este un antiinflamator eficient. Cercetari publicate in 1985 au descoperit ca uleiul de cuisoare are un puternic efect relaxant asupra musculaturii netede din plamâni si intestine. Însa, din cauza puternicului efect sedativ, o supradoza de eugenol poate duce la deprimarea sistemului nervos central.

Cuisoarele sunt combinate adesea cu alte plante pentru tratarea balonarii, a gastritelor, a dispepsiei si a durerilor reumatice. Sunt

incluse si in remedii pentru combaterea infectiilor urechii, nasului, gâtului si a infectiilor genito-urinare.

Cultivare

Arborele are nevoie de un mediu tropical sau de o sera pentru a se dezvolta.

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul gastritelor, dispepsiei, durerilor reumatice

CUISOARE : Luati 1-3 g pe zi in decoct.

• in tratamentul durerilor de dinti

CUISOARE INTREGI SAU ULEI DE CUISOARE : Mestecati câte un cuisor de 3-4 ori pe zi sau picurati 3 picaturi de ulei esential pe un

betisor cu vata si aplicati-l pe dintele afectat, de 2-3 ori pe zi.

Mergeti la stomatolog cât mai repede cu putinta.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Consultati un specialist inainte de a va administra uleiul esential:

eugenolul pe care il contine poate avea efect cororziv asupra

mucoaselor.

• Capsulele cu ulei de cuisoare trebuie sa fie filmate, protejate

gastric, adica sa nu poata fi erodate de sucul gastric.

• Diluati uleiul esential in ulei vegetal inainte de a-l aplica direct pe

piele, deoarece poate provoca arsuri.

• Femeilor insarcinate sau care alaptea za nu li se recomanda

consumul condimentului in cantitati mai mari decât cele prezente

in mod normal in alimente.

Originar din Egipt si din Asia, cuminul este o planta anuala ierboasa care creste pâna la inaltimea de 30 cm. Tulpinile zvelte ale cuminului se despart in ramuri subtiri si lungi. Pastaile inguste si crestate, lungi de aproximativ 5 mm, adapostesc semintele de cumin.

Parti utile - SEMINTELE

• Cultivate in India si in Orientul Apropiat, pastaile apar vara si sunt recoltate manual.

• Semintele se folosesc intregi sau macinate, la prepararea de infuzii. Uleiul lor esential este incolor sau galben pal si are un miros caracteristic de mosc si un gust specific, aromat si amar.

• În plus fata de utilizarile lui medicinale, cuminul este un ingredient in multe amestecuri de condimente, printre care curry-ul de Madras si rasel- hanout - o combinatie de condimente marocane.

Compu~i activi

Uleiul esential constituie 2-5% din masa semintelor si contine circa 40% cuminaldehida . Cuminul contine si flavonoide, eficiente in tratarea afectiunilor circulatorii minore si a inflamatiilor

Utilizari medicinale

Folosit intern, cuminul este considerat deosebit de eficace in tratarea indigestiei, aerofagiei si a infectii lor gastrice. Poate elimina flatulenta si relaxa intestinul. Cercetari efectuate În India in 1999 au validat utilizarea cuminului drept conservant alimentar, dezinfectant si astringent, demonstrându-i-se actiunea impotriva diferitelor tipuri de bacterii. Cuminul este disponibil pentru uz extern sub forma de ulei esential si intra in componenta multor produse medicinale folosite pentru masarea articulatiilor dureroase. În 1989, cercetatori danezi au descoperit ca extractul de cumin inhiba agregarea plachetara si generarea de mediatori inflamatori .Aceste descoperiri sugereaza ca planta poate fi utila in tratarea trombozei si inflamat i ei . Cuminul este prescris uneori in angorjarea sânilor care apare in timpul alaptatului. EI stimuleaza menstruatia si lactatia . În plus, are reputatia de a avea proprietati afrodiziace.

Cultivare

Primavara, saditi semintele pe un sol bine drenat, intr-un loc insorit. Recoltati semintele la sfârsitul verii

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul indigestiei, flatulente i si al infectiilor intestinale

INFUZIE: Puneti 1 lingurita de seminte in 250 ml de apa clocotita si

infuzati timp de 2-3 minute. Alternativ, utilizati 1-2 g de seminte

macinate si infuzati timp de 10-15 minute intr-o cana cu apa

clocotita. Strecurati si beti câte o jumatate de cana inainte de mese.

• În tratamentul durerilor articulare

GELURI. UNGUENTE: Masati usor zona afectata, o data sau de 2 ori

pe zi, conform instructiunilor.

DACA SIMPTOMELE PERSI STA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Dozele mari de ulei esential s-au dovedit a fi nocive, provocând

tensiune nervoasa.

• Uleiul esential este recomandat doar pentru uz extern si este

contraindicat in timpul sarcinii