Originara din Asia de Sud-Est si din India, garcinia este un arbust tropical cu frunze lucioase, de un verde inchis. Are fructe galbene, in forma de dovleac si de dimensiunea unei portocale. Fructele se folosesc in bucataria thailandeza si indiana pentru aroma lor distincta, acrisoara, asemanatoare cu a tamarinului.

Parti utile - FRUCTELE, INCLUSIV COAJA

• Fructele se taie pe jumatate si se indeparteaza semintele .

• Jumatatile de fructe sunt uscate si folosite la prepararea de extracte solide, bauturi, guma de mestecat si tablete.

• Garcinia mai intra in compozitia unor produse de uz extern precum cremele, unguentele si lotiunile.

Compusi activi

Pâna la 50% din extractul solid este alcatuit dintr-un acid de fruct numit acid hidroxicitric. Acesta este ingredientul activ major al plantei, despre care se crede ca poate controla formarea de grasimi in organism. Fructul contine si alti acizi de fruct cu proprietati antioxidante.

Utilizari medicinale

Garcinia este folosita de mult timp ca adjuvant in diete in sud-estul Asiei, unde este considerata un supresor al apetitului . Aceasta proprietate se datoreaza acidului hidroxicitric (AHC). Cercetatorii considera ca AHC afecteaza absorbtia si sinteza grasimilor, obligând astfel organismul sa-si arda propriile rezerve. În 2000, cercetatori japonezi au descoperit ca AHC extras din coaja de garcinia stimuleaza oxidarea lipidelor la soareci in timpul activitatii musculare. Totusi, studiile clinice nu au sustinut beneficiile acestui acid in tratarea obezitatii la oameni. Un studiu american publicat in Journal of Physiological Behaviour in 2000 a aratat ca AHC nu suprima apetitul. Alt studiu clinic realizat la New York În 1998 a demonstrat ca administrarea de suplimente cu garcinia nu produce o scadere semnificativa in greutate.

Garcinia este utila in diabet prin reglarea glicemiei si a nivelului colesterolului sangvin. Acidul hidroxicitric din planta e folosit pentru tratarea ridurilor si a acneei .

Cultivare

Garcinia se cultiva din seminte, dar poate fi cumparata ca planta matura.Are nevoie de caldura umeda si se simte foarte bine intr-o sera incalzita.

PREPARARE SI DOZAJ

• În curele blânde de slabire

CAPSULE (400 mg de extract uscat): Luati caite 1 capsula cu un

pahar cu apa, cu 30-60 de minute inaintea meselor principale, de

trei ori pe zi.

• În tratamentul ridurilor si al acneei

CREME, LOTIUNI (care contin 1-20% acid hidroxicitric): Aplicati o data sau de 2 ori pe zi.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Pâna in acest moment, nu s-au semnalat efecte adverse sau fenomene toxice.

• A nu se utiliza in sarcina sau alaptare .

• Nu este recomandata copiilor.

Originare din regiunea mediteraneeana, galbenelele sunt cultivate de secole pentru calitatile lor ornamentale, culinare si medicinale. Vechii romani o foloseau la fabricarea unui bulion despre care se credea ca innobileaza spiritul. Frunzele moi, verzi se ivesc din tulpinile robuste, iar florile vii, portocaliu-aurii, apar la inceputul lui iunie si tin pâna la primele geruri ale iernii.

Parti utile - FLORILE

• Florile se recolteaza incepând din iunie, imediat ce incep sa se deschida, apoi sunt lasate sa se usuce in locuri intunecate si bine ventilate.

• Florile uscate de galbenele sunt folosite in alifii, gargare si comprese.

• Ocazional, galbenelele sunt folosite intern, ca infuzii si tincturi .

Compusi activi

Florile contin flavonoide, pigmenti carotenoizi, care le confera culoarea portocalie, precum si un ulei esential, bogat in triterpenoide - caruia i se datoreaza, se pare, proprietatile antiinflamatorii ale galbenelelor .

Utilizari medicinale

Aplicate extern, galbenelele sunt de multa vreme un tratament eficace pentru probleme ale pielii ca taieturile, mâncarimile, crapaturile, arsurile solare si intepaturile de insecte. Florile intra in compozitia multor produse cosmetice pentru piele. Sunt recomandate de asemenea in tratarea infectiilor bucale. Unele cercetari cu privire la proprietatile tamaduitoare ale florilor de galbenele au scos in evidenta

atât proprietatile lor antiinflamatorii si antibacteriene, cât si calitatile lor in combaterea infectiilor cauzate de virusuri si paraziti. Cercetari realizate in Italia in 1994 au relevat ca triterpenoidelor din planta li se datoreaza calitatile sale antiinflamatorii, iar experimentele au aratat

ca acesti compusi pot ajuta in cazul umflaturilor provocate de retentia fluidelor.

Galbenelele sunt de asemenea renumite pentru calitatea de a opri sângerarile si de a calma spasmele musculare.

Cultivare

Galbenelele cresc usor din seminte. Plantati-le primavara intr-un sol bine drenat si neutru pâna la alcalin, de preferinta intr-un loc insorit sau usor umbrit.

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul pielii crapate, al taieturi lor, muscaturilor de insecte si al arsurilor solare

COMPRESA: Puneti 5 g de inflorescente la 1L de a pa clocotita.

Infuzati timp de 5 minute, apoi strecurati. Aplicati o compresa pe zona afectata de 3-4 ori pe zi.

• În tratamentul infectiilor gurii

GARGARA: Preparati infuzia conform instructiunilor de mai sus.

Lasati sa se raceasca putin ; folositi-o ca ga rgara de 2-3 ori pe zi.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Preparatele care contin galbenele trebuie administrate intern doar

sub supravegherea unui specialist in medicina plantelor.

Aceasta planta perena mare, verticala este raspândita in Alpi si in alte regiuni muntoase din sudul Europei. Frunzele mari ale gentianei galbene au câte 5-7 vene proeminente pe partea inferioara . Florile frumoase sunt colorate in galben-auriu si cresc in articulatiile dintre frunze si tulpina. Radacinile groase si ridate au gust amar.

Parti utile - RADACINILE

• La sfârsitul verii, radacinile se recolteaza de la plante salbatice cu vârste de 7-10 ani .

• Radacinile se spala, se taie si se usuca la aer.

• Sunt folosite la prepararea de pulberi, tincturi si extracte care intra in compozitia multor preparate farmaceutice precum solutiile buvabile, vinurile medicinale, tabletele, capsulele si siropurile.

Compusi activi

Gustul amar al radacinii de gentiana galbena se datoreaza secoiridoizilor, mai ales amarogentinei, dar si gentiopicrozidei (din grecescul pikros, care inseamna amar). Administrate intern, aceste substante provoaca secretia salivara si pe cea gastrica .

Utilizari medicinale

Substantele din gentiana galbena stimuleaza fluxul salivar si gastric, chiar si in cantitati mici. Un simplu experiment o dovedeste : când cineva macina radacina, incepe imediat sa saliveze. Radacina este folosita traditional pentru a remedia lipsa apetitului alimentar si este inclusa de mult timp ca ingredient in bauturi aperitive. Actioneaza ca tonic asupra intregului sistem digestiv, usurând durerile gastrice si

stimulând digestia lenesa. Un studiu clinic publicat in 1967 a verificat calitatile digestive ale gentianei galbene, observând ca planta stimuleaza secreti a gastrica. Gentiana galbena are si calitatea de a scadea febra si de a calma inflamatiile.

Cultivare

Se planteaza in sol bine drenat, bogat in humus, in pozitii insorite sau usor umbrite.

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul durerilor gastrice, al digestiei lenese si al pierderii apetitului

INFUZIE: Adaugati 0,6-2 g de radacina uscata la o cana cu apa

clocotita. Infuzati timp de 10 minute, apoi strecurati. Beti 3 cani pe zi.

SOLUTII BUVABILE, VINURI MEDICINALE, SIROPURI: Luat i 1-4 linguri, inaintea meselor principale.

TINCTURA: Luati 2-5 picaturi cu apa, inainte de masa .

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Gentiana galbena poate provoca unele efecte adverse, cum ar fi

durerile de cap, daca se depasesc dozele prescrise.

• Femeile insarcinate sau care alapteaza nu trebuie sa foloseasca

gentiana.

• Persoanele care sufera de ulcere gastroduodenale sau de

hipertensiune trebuie de asemenea sa evite consumul de gentiana .

• Planta trebuie recoltata doar de catre specialisti in fitoterapie,

deoarece exista pericolul de a fi confundata cu veratrumul alb, iar

in unele zone, recolta rea excesiva a impiedicat raspândirea plantei.

Originara din Africa de Sud, unde este folosita de sute de ani pentru tratarea unei varietati de boli, de la indigestie si febra pâna la cancer de piele, gheara-diavolului si-a luat numele de la fructele ei deosebite, in forma de capsula, acoperite cu o multitudine de cârlige miniaturale. În timpul verii, aceasta planta perena târâtoare poarta flori rosii-inchis, in forma de trompeta.

Parti utile - TUBERCULII

• Tuberculii, sau partea umflata a radacinilor, se dezgroapa toamna, se usuca si se taie in bucati mici, rotunde.

• Sunt folositi in preparare de infuzii pulberi si solutii buvabile , de geluri si creme .

• Doar plantele salbatice se folosesc la prepararea remediilor, ceea ce poate ameninta specia cu disparitia .

Compusi activi

Compusii principali sunt iridoidele (glucozide monoterpenice), care constituie 0,5-3% din medicamentul uscat. Harpagozida este cel mai activ comus deaceea este bine sa alegeti prparate care contin 1,5-2% harpagozida . Planta mai contine si fitosteroli si flavonoide.

Utilizari medicale

Studiile ai demonstrat ca gheara-diavolului poate ajuta la usurarea durerii si, in unele cazuri, poate imbunatati mobilitatea persoanelor care sufera de osteoartrita sau de reumatism degenerativ.Calitatile antiinflamatorii conferita de harpagozida si fitosteroli sunt cele care produc acest efect ,iar planta este adesea recomandata pentru tratarea cazurilor usoare de reumatism. Ea este folosita extern pentru durerile articulare. Principiile active ajuta la stimularea sistemului digestiv, de aceea planta este folosita pentru tratarea indigestiei.

Cultivare

Aceasta specie s-a dovedit imposibil de cultivat in afara habitatului ei natural.

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul cazurilor minore de reumatism si de dureri

articulare

INFUZIE: Puneti un pliculet cu planta (2g) in 200 ml de apa clocotita. Beti câte o cana de 1-3 ori pe zi. (Pentru a-i reduce gustul amar, îndulciti cu putina miere).

CAPSULE: Luati 300-750 mg pe zi in trei prize, înainte de mese.

SOLUTIE BUVABILA: P uneti 1 pliculet intr-un pahar cu apa. Beti

2 pahare pe zi, la mese.

• În tratamentul durerilor articulare minore

GELURI, UNGUENTE: Masati usor, de 2 ori pe zi.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Desi este bine tolerata in general, gheara-diavolului poate provoca diaree.

• Este interzisa in sa rcina sau ala ptare.

• Gheara-diavolului nu este recomandata persoanelor care sufera de ulcere gastrice sau duodenale.

Gheara-mâtei este o planta agatatoare giganta, originara din Amazon si din alte parti tropicale ale Americii Centrale si de Sud. Cu spinii sai in forma de cârlig, care i-au inspirat numele, atingând 2,5 cm lungime, gheara-mâtei se agata de alte plante. A fost folosita in fitoterapie in multe zone de origine, mai ales in Peru, unde este utilizata de peste 2 000 de ani.

Parti utile - SCOARTA

• Scoarta este folosita la prepararea de tincturi, tablete si capsule.

• În mod traditional , se foloseste si ca decoct.

Compusi activi

Printre compusii activi ai plantei se numara alcaloizii oxindolici, proantocianidinele, glicozidele, polifenolii, taninii si sterolii precum betasitosterolul, stigmasterolul si compesterolul. Continutul de alcaloizi variaza de la planta la planta - desi ele sunt asemanatoare la prima vedere, unele specimene contin predominant alcaloizi oxindolici pentaciclici, iar altele, alcaloizi oxindolici tetraciclici . Medicamentele

se prepara din varietatea care contine alcaloizi oxindolici pentaciclici.

Utilizari medicinale

Cercetari in vitro efectuate asupra plantei si a unor anumiti alcaloizi oxindolici au aratat ca gheara-mâtei poate stimula functia sistemu lui imun in variate moduri, inclusiv prin creste rea fagocitozei (procesul prin care celulele imune inghit invadatorii) si prin stimularea producerii de componente imune numite interleukine. Se pare ca gheara-mâtei are proprietati antibacteriene si antivirale, fiind folosita de peruvieni pentru tratarea bolilor infectioase precum dizenteria si diareea . Specialistii in medicina plantelor o prescriu pentru boli infectioase si pentru stari de imunodeprimare precum sindromul de oboseala cronica. Desi cercetarile nu s-au finalizat, exista dovezi stiintifice ca planta va putea juca pe viitor un rol important in tratamentul SIDA. Desi nu au fost efectuate studii clinice pentru validarea

utilizarii plantei in tratamentul cancerului, unele studii clinice arata ca gheara-mâtei are potential in aceasta directie .

Planta se recomanda în tratamentul alergiilor si al afectiunilor inflamatorii cronice, fiind folosita traditional în acest scop. Printre indicatii se numara astmul, artrita, reumatismul,ulcerul gastric, bolile inflamatorii cutanate si inflamatiile tractului genito-urinar.

Cultivare

Aceasta vita tropicala are nevoie de caldura , umbra si umiditate crescuta . Creste bine in sol umed cu ingrasaminte organice, din seminte sau butasi.

PREPARARE SI DOZAJ

• Gheara - mâtei se administreaza numai la sfatul unui

specialist. Nu depasiti dozajul prescris.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Unele persoane au parte de efecte secundare precum diareea si

indigestia dupa administrarea plantei. Simptomele dispar, de

obicei, dupa 10 zile, dar este bine sa întrerupeti consumul de

gheara-mâtei daca apar.

• Gheara-mâtei are proprietati antifertilizante si nu trebuie

administrata daca incercati sa concepeti, daca sunteti însarcinata

sau daca alaptati.

• A nu se administra copiilor sub 3 ani.

• A nu se folosi simultan cu alte medicamente, mai ales

imunosupresoare, anticoagulante (care subtiaza sângele) si

antihipertensive.

• S-a semnalat o reactie alergica severa fata de gheara - mâtei, la un pacient cu boala autoimuna care urma un tratament cu mai multe tipuri de medicamente.

Originar din Asia, ghimbirul este cultivat acum in Africa, India, Indiile de Vest si Statele Unite. Este o planta perena inalta si subtire, cu frunze in forma de lance si flori asemanatoare orhideelor. Planta se reproduce prin rizomi (radacini), partile folosite in medicina si la gatit. Ghimbirul confera o aroma picanta, iute, multor bucatarii asiatice.

Parti utile - RIZOMUL

• Rizomii se culeg la cel putin un an de la plantare si trebuie scosi cu grija din pamânt, pentru ca se pot rupe usor.

• Radacina se foloseste uscata sau proaspata.

• Din ghimbirul uscat se prepara infuzii, extracte si tincturi; intra in compozitia multor produse farmaceutice .

Compusi activi

Ghimbirul este bogat in uleiuri volatile aromatice. Acestea formeaza compusii activi din punct de vedere medical si emana aroma. Uleiul de ghimbir contine sesquiterpene (cunoscute ca antiinflamatorii), in special zingiberena. În plus, contine monoterpene si aldehide. Acesti compusi au fost asociati cu inhibarea unuia dintre cele mai comune virusuri gripale. Compusii cu miros puternic, numiti gingeroli, sunt cei care dau efectul antiemetic al ghimbirului .

Utilizari medicinale

Ghimbirul este un puternic stimulent al circulatiei sangvine. Are efect anticoagulant si este vasodilatator - combate problemele circulatorii. Ajuta digestia si este antispastic. Are efect sedativ si diminueaza greata si varsaturile, inclusiv raul de calatorie . Un studiu din 1990, la

Spitalul St. Bartholomew din Londra, a descoperit ca ghimbirul reduce incidenta cazurilor de greata postoperator. Eficacitatea lui e

comparabila cu cea a metoclopramidei, un antiemetic des folosit. Cercetari publicate in Journal of Nutrition În 2000 au aratat ca extractul

de ghimbir reduce colesterolemia si inhiba oxidarea lipoproteinelor cu densitate mica (LDL). Ca urmare, ghimbirul ar putea fi util in lupta impotriva dezvoltarii aterosclerozei si a bolilor de inima . El poate indeparta si raceala. Este un expectorant antiseptic, fiind util in tratarea racelilor catarale, si scade febra . Studii australiene din anul 2000 au aratat ca mai multi constituenti ai ghimbirului au efect antiinflamator,

putând fi utili in tratarea bolilor inflamatorii cronice precum artrita. Uleiul esential se prescrie pentru uz extern, fiind folosit pentru masaj in

cazul durerilor reumatice si musculare. Datorita efectului sau antispastic, planta este un remediu util pentru durerile menstruale si pentru crampele digestive.

Poate de asemenea vindeca flatulenta si diareea.

Cultivare

Ghimbirul este o planta tropicala , de aceea trebuie cultivat in casa sau intr-o sera. Plantati rizomii intr-un loc insorit sau usor umbrit, in sol neutru pâna la alcalin, si udati-i bine.

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul greturilor si al vomismentelor, al digestiei proaste, al durerilor menstruale, al flatulentei si diareei

PULBERE: Luati 0,5-1,5 g pe zi in apa sau amestecate cu mâncare.

EXTRACT LICHID: Luati pâna la 1 ml pe zi, intr-un pahar cu apa.

TINCTURA (1 :5 in alcool 60%): Luati pâna la 30 de p icaturi pe zi,

Într-un pahar cu apa.

• În tratamentul durerilor musculare si articulare

CREMA (continând pudra de rizom sau ulei esential): Aplicati pe

zonele afectate de 2-3 ori pe zi (insa nu si in inflamatiile articulare

acute).

DACA SIMPTOMELE PERS I STA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Pâna acum, nu s-au inregistrat efecte adverse sau fenomene

toxice.

• Supradoza poate provoca dureri de stomac si somnolenta.

• Ghimbirul poate fi util în combaterea greturilor matinale, dar ar fi mai bine sa întrebati un medic înainte de a-l folosi .

• Nu utilizati ghimbirul concomitent cu medicatie anticoagulanta

Raspândit in multe zone din Europa si Africa, ghimpele este un arbust scund de padure . Frunzele" vesnic verzi" nu sunt frunze adevarate, ci niste dilatari ale tulpinilor. Câte o floare mica si aiba apare in mijlocul fiecarei frunze primavara, urmata toamna de un fruct mic si rosu, asemanator ciresei. Fiecare frunza are un vârf ascutit si, deoarece planta ajunge abia pâna la genunchi, a fost po reclita "ilica genunchiului".

Parti utile - RIZOMUL

• Rizomii nucleati, cenusii si înconjurati de scobituri, se culeg toamna.

• Odata uscati, sunt transformati în extracte.

• Rizomii sunt conditionati în tablete, capsule, solutii buvabile sau creme.

Compusi activi

Compusii activi ai ghimpelui sunt substante cunoscute ca saponine steroide. Acestea exercita efecte benefice asupra venelor, îmbunatatind circulatia sângelui; ele poseda de asemenea proprietati antiinflamatorii .

Uti l izari medicinale

Administrate oral, saponinele din ghimpe au un efect constrictor asupra vaselor superficiale (venele de la suprafata pielii). Studii pe pacienti umani au demonstrat ca ghimpele îmbunatateste circulatia venoasa a membrelor inferioare si reduce hemoroizii . De aceea, planta este recomandata în tratamentul durerilor si crampelor picioarelor, al venelor varicoase si hemoroizilor. Poate fi combinata cu alte

plante ca re protejeaza venele si capilarele, precum hamamelisul. Ghimpele este un leac bun pentur edeme (retentie de apa) . Studii clinice germane publicate în 2002 au demonstrat ca extractul de ghimpe reduce edemele membrelor inferioare la femei cu probleme venoase cronice, ca rezultat al circulatiei proaste. Autorii acestor studii au conchis ca planta este un remediu sigur si eficient pentru

aceasta boala . În 1998  cercetatori italieni au ajuns la aceeasi concluzie, aratând efectul ghimpelui asupra venelor membrelor inferioare. Ghimpele poate fi folosit si la combaterea problemelor venoase asociate sindromului premenstrual si contraceptiei orale. Rizomul este un laxativ usor, fiind remediu pentru crampe. Are si efecte diuretice si antiinflamatorii .

Cultivare

Ghimpele este foarte rezistent. El creste în locuri însorite si umbrite si îi place un sol mai uscat. Se înmulteste toamna, din seminte sau prin diviziunea radacinilor .

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul sindromului premenstrual, al durerilor si crampe lor picioarelor, al venelor varicoase, al hemoroizilor, crampelor

si edemelor

CAPSULE (50 mg): Luati 1 capsula cu un pahar mare de apa de trei

ori pe zi, in timpul meselor.

• În tratamentul durerilor si crampelor picioarelor si al venelor

varicoase

CREMA: Masati picioarele cu crema, conform instructiunilor, o data

pe zi, începând cu gleznele si urcând catre coapse.

DACA SIMPTOMELE P E RSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• A nu se utiliza in sarcina si alaptare.

• Supradoza poate produce varsaturi si hipotensiune arteriala.

• A nu se utiliza in combinatie cu inhibitori de monoaminooxidaza

(antidepresive) sau cu medicamente pentru hipertensiune sau

adenom de prostata.

• Nu s-au semnalat inca efecte adverse, însa se recomanda sa cereti sfatul unui specialist inainte de a urma tratamentul.

Descrisa de Charles Darwin ca o fosila vie, ginkgo este cea mai veche specie de arbore din lume. Creste in China de peste 200 de milioane de ani, un copac putând atinge vârste mai mari de 1 000 de ani. Ginkgo a ajuns in Europa În secolul XVIII, ca arbore ornamental.

Parti utile - FRUNZELE

• Ginkgo se cultiva pentru industria farmaceutica, mai ales in Bordeaux (Franta) si in Carolina de Sud (SUA).

• Recolta este adunata mecanic, prin taierea ramurilor arborilor tineri.

• Frunzele de ginkgo sunt utilizate la fabricarea de tincturi, extracte uscate si o gama larga de produse farmaceutice.

Compusi activi

Elementele active ale plantei sunt terpenele ginkgolidice si polifenolii - in special flavonoidele, antioxidanti care tonifica vasele de sânge si amelioreaza circulatia.

Utilizari medicinale

Ginkgo se foloseste in medicina traditionala chineza de mai bine de 2000 de ani, in tratarea tulburarilor de memorie la batrâni . O serie de cercetari efectuate in 1999 au aratat ca extractele de ginkgo combat declinul facultatilor mintale. O doza zilnica de 120-160 mg, administrata batrâni lor timp de 12 saptamâni, s-a dovedit utila la imbunatatirea capacitatii de concentrare si memorare, ca si la reducerea tulburarilor de dispozitie si a apatiei . Eficienta extractului se poate datora efectului pe care il are asupra circulatiei sangvine. Cercetarile au aratat ca ginkgo combate imbatrânirea vaselor sangvine cerebrale. Întareste peretele venos si diminueaza sângerarile

capilare. Se foloseste in tratarea unei boli a batrânetii numite acrocianoza - aspect vânat permanent al extremitatilor. În 1997, cercetatori chinezi au descoperit ca ginkgolidele au efecte benefice in tratarea astmului si in prevenirea aterosclerozei .

Specialistii in medicina plantelor prescriu ginkgo pentru imbunatatirea performantelor intelectuale la orice vârsta, ca si pentru tratarea impotentei.

Cultivare

Plantati acest arbore rezistent, dar cu crestere lenta, pe sol bogat, bine drenat, intr-un loc insorit.

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul oscilatiilor dispozitiei si al pierderii memoriei;

pentru imbunatatirea performantelor intelectuale si a circulatiei sangvine

TlNCTURA (1 :4 În alcool 25%): Luati 15 picaturi intr-un pahar cu apa de 3 ori pe zi, inainte de mese.

EXTRACT USCAT: L uati 50-100 mg de 3 ori pe zi, inainte de mese.

DACA SIMPTOMElE PERSISTA , APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Pâna in prezent, nu s-au semnalat efecte secundare.

• Supradoza poate provoca deranjamente gastrice si ameteli .

• Nu este recomandata copiilor.

• A se evita administrarea ei concomitent cu medicamente

anticoagulante.

• Nu se recomanda in sarcina si alaptare .

Chinezii au descoperit efectul tonic al acestei plante perene cu mii de ani in urma. Radacin a sa in forma de tubercul seamana cu corpul uman - in chineza, "ginseng" inseamna " omul-radacina". Specia P. quinquefolius e cultivata acum in vestul Americii si exportata in toata lumea.

Parti utile - RADACINA

• Radacinile se recolteaza toamna de la plante care au vârsta de 6-7 ani.

• Ginsengul uscat este alb; ginsengul oparit este rosu .

• Ginsengul are diferite concentratii; pretul variaza in functie de bogatia de compusi activi ai radacinii.

• Gisengul este adesea amestecat cu substante chimice neinrudite - uneori, contaminat de acestea.

Compusi activi

Sursa proprietatilor tonice ale radacinii sunt terpenele numite ginsenozide; in ginsengul american, ginsenozida principala este Rb1 .

Utilizari medicinale

Numele botanic al ginsengului, Panax, vine de la "panacea", cuvânt grecesc ce semnifica atotvindecator, iar radacina a fost mult timp folosita pentru tratarea tuturor bolilor. Ginsengul este renumit pentru proprietatile sale energizante. Se crede ca ar combate oboseala si se foloseste adesea ca stimulent. Radacina a constituit subiectul a numeroase experimente. Cercetarile promit: ginsengul pare sa aiba

numeroase calitati benefice pentru oameni. Este un compus anabolizant si stimuleaza sinteza proteinelor. Studii clinice italiene efectuate in 1986 au descoperit ca ginsengul imbunatateste performantele intelectuale la mai multe niveluri. Multi specialisti privesc ginsengul

ca pe o cale pretioasa de a indeparta stresul fizic si psihic. El este prescris pentru tratarea epuizarii nervoase si ajuta la recuperarea din timpul convalescentei. Poate fi administrat ca atare sau combinat cu plante precum ceaiul si cola si cu vitamine. Ginsengul poate fi benefic in tratamentul diabetului. În 1987, studii chineze au constatat ca ginsengul stimuleaza secreti a de insulina, iar in 1988, un studiu publicat in Journal of Traditional Chinese Medicine a aratat ca ginsengul creste numarul receptorilor de insulina in maduva osoasa .

Cultivare

Saditi semintele primavara . Ginsegului ii plac clima calda, locurile insorite si soiurile calde, umede, bogate si bine drenate.

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul stresului si al epuizarii nervoase

CAPSULE (500 mg): Luati 2 capsule la micul dejun si 2 la masa de

prânz.

INFUZIE: Adaugati 1 lingurita de radacina uscata la o cana de apa

clocotita. Beti 2-4 cani pe zi.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Pâna in acest moment, nu s-a raportat toxicitate legata de

ginseng.

• Uzul prelungit poate provoca efecte hormonale nedorite precum

tulburari menstruale, tensiune nervoasa si hipertensiune.

• Nu depasiti echivalentul a 2 g de pulbere pe zi si limitati

perioadele de tratament la o luna, urmata de 2 luni de pauza.

• A se evita in timpul sarcinii.

• A nu se administra copiilor prepuberi.

• A se evita in cazul in care suferiti de obezitate, insomnii sau

hipertensiune.

Asa cum indica si numele, acest arbust spinos provine din Siberia. Are forma de tufis ce atinge 2-3 m inaltime, iar tulpinile si ramurile lui cenusii poarta frunze palmate. Florile mici, globulare cresc singure sau in grupuri de 2-3, pe coditele netede ale frunzelor. Florile femeie sunt galbene, iar cele mascule sunt violacee.

Parti utile - RADACIN ILE

• Radacinile se recolteaza când sunt bogate in compusi activi, fie toamna, inainte de caderea frunzelor, fie primavara, când apar altele noi

• Unii cercetatori rusi au promovat si folosirea frunzelor, insa acest aspect se afla inca in dezbatere.

• Radacina este folosita ca extract uscat, pulbere sau tinctura . Poate fi prescrisa si ca infuzie.

Compusi activi

Printre compusii activi ai radacinii de ginseng  siberian se numara polizahridele si eleutherozidele de la A la G si de la I la M, despre

care se crede ca ar stimula sistemul imun.

Utilizari medicinale

Ginsengul siberian este descris ca adaptogen, deoarece ajuta organismul sa se adapteze la stresul fizic si psihic. Medicii rusi , primii care au atras atentia asupra valorii sale terapeutice, l-au folosit pentru a atenua efectele stresului. Planta a fost prescrisa in acelasi mod si in Occident, ca tratament contra oboselii si a hipertensiunii. O lucrare americana publicata in Joumal of Ethnopharmacology in 2000 trece in revista natura adaptogena a ginsengului siberian, ca s i proprietatile lui anticancerigene si imunostimulatoare.

Efectul lui benefic asupra sistemului imun dovedeste faptul ca planta poate proteja impotriva infectiilor virale. Potentialul imunostimulator al ginsengului siberian a fost demonstrat de un studiu german efectuat in 1987, care a aratat ca planta creste numarul total de limfocite.Planta este descrisa ca fiind benefica mai degraba pentru mentinerea starii de sanatate decât pentru tratarea unei boli in sine; se

crede ca are efct tonic asupra tuturor organelor. S-a demonstrat ca radacina stimuleaza sistemul nervos central si glandele suprarenale, fi ind utila in tratamentul impotentei . Se considera de asemenea ca ginsengul siberian scade glicemia si reduce inflamatiile .

Cultivare

Se planteaza in sol bine drenat, bogat si in locuri insorite sau usor umbrite.

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul stresului, al oboselii si al i nfectiilor virale

CAPSULE (150 mg de pulbere): Luati câte 1 capsula de 3 ori pe zi, cu un pahar mare cu apa .

CAPSUlE (50 mg de extract solid): Luati 4-5 capsule pe zi cu un

pahar mare cu apa.

TINCTURA (1:3 În alcool 25%): Luati 10-20 de picaturi cu apa, dupa mese, de 3 ori pe zi.

• Nu folositi ginsengul siberian mai mult de o luna ; faceti o

pauza de cel putin 2 luni înainte de a începe alta cura.

DACA SIMPTOMELE PE RSI STA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Inainte de a folosi planta, este bine (des i nu esential ) sa cereti

sfatul unui specialist.

• Nu trebuie administrat copiilor prepuberi, femei lor insarcinate sau care alapteaza, nici persoanelor care iau contaceptive orale.

• Nu este recomandat persoanelor care sufera de insomnie,

hipertensiune, tensiune nervoasa, obezitate, palpitatii cardiace sau

afectiuni benigne ale sânilor.

• Nu este recomandat persoanelor hiperactive, schizofrene sau

maniacale.

• Trebuie sa evitati stimulentii, alcoolul si alimentele condimentate in timpul curei cu ginseng siberian

Planta tropicala perena, gotu kola creste predominant in Madagascar, China si Indonezia, prosperând in zonele umede din vecinatatea elesteelor si a lacurilor, sau pe câmpurile cu orez. Este o planta mica, ierboasa, usor de recunoscut prin manunchiurile de frunze dantelate, in forma de evantai. În timpul verii, poarta flori albe, ascunse in frunzis.

Parti utile - ÎNTREAGA PLANTA, FRUNZELE

• Planta intreaga sau frunzele se recolteaza in orice perioada a anului si se folosesc la prepararea de infuzii, decocturi si pulberi.

• Extractul de planta este conditionat in capsule, tablete si preparate de uz extern precum unguentele.

Compusi activi

Compusii activi ai plantei sunt saponinele triterpenoide, printre care asiaticozida si brahmozida, ce pot vindeca ranile . Ea contine flavonoide, care tonifica venele, si urme de ulei esential.

Utilizari medicinale

Administrata oral, gotuko la are efect pozitiv asupra afectiunilor venelor si ale vaselor limfatice. Are reputate efecte vasodilatatorii; intreaga planta este utila pentru tonifierea venelor, tratând problemele venelor fragile precum sângerarea capilara, varicele si hemoroizii.

Un studiu publicat in Angiology in 2001 atesta eficienta gotu kola in tratarea afectiunilor venoase cronice. Folosita extern, gotu kola are efecte benefice in tratarea problemelor pielii, inclusiv a ranilor superficiale si a arsurilor usoare . În 1988, cercetatori italieni au demonstrat ca triterpenoidele pot stimula sinteza tesutului conjunctiv in organismul uman, ceea ce contribuie la proprietatile vindecatoare

ale plantei. De asemenea, un studiu efectuat in Marea Britanie, in 2000, a descoperit ca utilizarea gotu kola in timpul sarcinii ajuta la reducerea vergeturilor. Despre aceasta planta se crede de asemenea ca ar avea proprietati antiinflamatorii, ea fiind folosita pentru usurarea durerilor reumatice si pentru tratarea eczemei. Ca tonic, gotu kola se administreaza pentru tonifierea sistemului imun si a celui nervos.

Cultivare

Gotu kola poate fi cultivata din seminte, care se planteaza primavara, in locuri umede, insorite sau usor umbrite. Deoarece are nevoie de temperaturi mai mari de 100 C, in zonele temperate, planta trebuie cultivata in casa.

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul circulatiei deficitare, al problemelor venelor si pielii, al problemelor sistemului imun si nervos

CAPSULE (300 mg de frunze uscate): Luati 2 capsule la masa,

de 2 ori pe zi.

• În tratamentul leziunilor cutanate

UNGUENT: Masati bine o data sau de 2 ori pe zi, dupa ce ati

dezinfectat portiunea afectata .

DACA SIMPTOMELE PERSI STA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• S-au raportat putine cazuri de reactii alergice. Altfel, planta nu a

dat nastere unor efecte adverse când a fost administrata in dozele

prescrise.

Descris pentru prima data in secolul XVIIJ, arborele de grepfrut, care atinge inaltimi de pâna la 8 m, se pare ca s-a dezvoltat accidental ca hibrid, in Indiile de Vest. A fost obtinut din incrucisarea portocalului dulce cu arborele de pomelo si este cultivat din 1823, când primele seminte au ajuns in Florida.

Parti utile SEMINTELE SI PULPA

• Fructele se recolteaza din septembrie pâna in primavara .

• Se proce eaza comercial pentru a se obtine extractul de seminte .

Compusi activi

Extractul de seminte contine flavonoide si alti compusi fenolici, aminoacizi, acizi grasi si vitaminele E s i C.

Utilizari medicinale

Se crede ca grepfrutul are proprietati antibacteriene si este indicat in tratamentul infectiilor bacteriene, fungice, virale si parazitare.

Poate fi folosit in combaterea racelilor, a gripei, a inflamatiilor gâtului si a diareei. Studii in vitro asupra extractului de seminte de grepfrut

efectuate in Texas În 2002 au demonstrat puternica sa activitate antibacteriana . Însa alte studii care au confirmat actiunea antibacteriana a extractelor comercializate au detectat si prezenta conservantilor sintetici , ceea ce a ridicat semne de intrebare privind eficacitatea

naturala a plantei. Desi se pare ca flavonoidele si triterpenoidele din semintele de grepfrut au efect antibacterian, sunt necesare mai multe cercetari pentru a o dovedi. Deocamdata, extractul de seminte produs organic este cel mai recomandat.

Cultivare

Planta se cultiva in zone cu clima subtropicala, pe mai multe tipuri de sol, utilizându-se butasi din radacini adecvati tipului respectiv de sol

PREPARARE SI DOZAJ

• in tratamentul infectiilor cu Candida

CAPSULE (125 mg de extract de seminte uscate): Luati 1 capsula de 2 ori pe zi in primele 3 zile, apoi de 3 ori pe zi, in zilele 4-10 si,

in sfârsit, 2 capsule de 2-3 ori pe zi in zilele 11-28.

EXTRACT LICHID DE SEMINTE CONCENTRAT: Luati 4-12 picaturi cu o cana cu apa sau suc de fructe.

• in tratamentul inflamatiilor gâtului si al infectiilor gurii

GARGARA SI APA DE GURA: Adaugati 4-12 picaturi de extract lichid concentrat la o cana cu apa .

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APE LATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Preparatele din extract de seminte de grepfrut pot irita sistemul

digestiv.

Originara din regiunea amazoniana a Americii de Sud, guarana este o planta agatatoare cu tulpina cilindrica. Manunchiurile de flori galbene sunt urmate de fructe de un rosu aprins. Fiecare fruct contine o samânta neagra si voluminoasa, inconjurata de o pulpa rosie. Semintele sale, care contin cofeina, erau folosite de catre indienii amazonieni pentru prepararea unei bauturi tonice.

Parti utile - SEMINTELE

• Semintele se recolteaza când sunt coapte. Ele sunt apoi praji te , iar invelisul exterior este indepartat .

• Sunt macinate in apa pentru a se obtine o pasta , apoi sunt turnate in batoane si afumate.

• Din semintele uscate si macinate granule sau pulbere se obtin capsule.

Compusi activi

Guarana are un continut ridicat de cofeina - de 2 ori mai mare decât al cafelei. Cofeina stimuleaza sistemul nervos central, creste rata

metabolica si este un diuretic usor . Guarana contine si mici cantitati de teobromina (un stimulent prezent in ciocolata) si teofilina, ca si

mari cantitati de amidon. Gustul amar se datoreaza taninilor astringenti.

Utilizari medicinale

Guarana este un preparat traditional sud-american, pretuit pentru efectul sau energizant, datorat continutului mare de cofeina . Este folosita ca stimulent in bauturi , dar si pentru tratarea epuizarii nervoase. Taninii din planta sunt un remediu util pentru cazurile usoare de diaree. Are renumele de a oferi protectie impotriva malariei.

Se crede ca guarana stimuleaza arderea grasimilor si se foloseste ca supliment in curele de slabire . În 2001 , un studiu clinic american

a descoperit ca persoanele care consuma preparate naturale cu guarana slabesc considerabil mai mult decât cele care consuma placebo. S-a constatat si ca guarana reduce cantitatea de grasimi prezenta in sânge. În Brazilia, studii efectuate in 1988 au dovedit ca aceasta inhiba coagularea sângelui. Acest fapt sugereaza ca guarana are potential ca tratament antitrombotic. În 1997, cercetatori brazilieni au

aratat ca guarana creste forta soarecilor in timpul efortului fizic. Ei au observat ca planta stimuleaza memoria animalelor. Dar aceste efecte nu au fost confirmate la subiecti umani.

Cultivare

Guarana este originara din padurile amazoniene si are nevoie de un mediu fierbinte, umed si umbrit. Nu creste la temperaturi mai mici de 18°C.

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul epuizarii nervoase

CAPSULE (200 mg): Luati 2-3 capsu le pe zi {vezi Precautii} .

• În tratamentul obezitatii (ca supliment În curele de slabire)

CAPSULE (200 mg): Lu ati 2-4 capsule pe zi {vezi Precautii} .

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Guarana poate provoca tahiaritmie, tulburari gastrice, dureri de

cap, agitatie si insomnie. Este bine sa scadeti doza daca observati

aparitia acestor simptome.

• Nu se recomanda in sarcina si alaptare.

• Nu se recomanda in cazul in care suferiti de boli cardiovasculare

sau de hipertensiune.

• Evitati uzul excesiv sau prelungit.

• Daca urmati si alt tratament, mai ales cu medicamente

anticoagulante, cereti sfatul unui medic inainte de a consuma

guarana.