Originara din Europa si Asia, iarba-mare este renumita de mii de ani pentru proprietatile ei de vindecare. Este o planta perena rezistenta, atingând inaltimi de 3 m. Frunzele ovale pornesc din ramurile puternice si divizate, iar din iunie pâna in august, florile aurii se deschid pe câmpiile umede si la marginea padurilor. Radacina aspra si groasa are multi muguri si o retea densa de radacini-fiice puternice.

Parti utile - RADACINA

• Radacinile se dezgroapa in septembrie si octombrie, apoi sunt taiate si uscate la temperaturi de minimum 40°C.

• Decocturile, tincturile si extractele se prepara din radacina uscata, care intra de asemenea in componenta unor unguente utilizate pentru tratarea infectiilor pielii.

Compusi activi

Radacina de iarba-mare este compusa in cea mai mare parte din inulina - aproximativ 44%. Ea mai contine mucilagiu si o cantitate mica de ulei esential. În acest ulei se gasesc antolactona (care poate irita uneori membranele) si helenina.

Utilizari medicinale

Preparatele pe baza de radacina de iarba-mare sunt prescrise pentru tratarea unei game largi de afectiuni respiratorii . Mucilagiul actioneaza ca expectorant, calmând tusea provocata de infectii si inflamatii, iar extractul de iarba-mare are reputatia de a inhiba semnificativ cresterea bacteriilor responsabile pentru tuberculoza . Cercetarile au aratat ca antolactonei i se datoreaza in principal aceste efecte. Combinata cu alte extracte de plante, iarba-mare constituie un tratament extrem de eficient pentru bronsita si astm. Helenina are proprietati antifungice, fiind indeosebi eficienta impotriva tipurilor Microsporum si Trichophyton. De aceea, radacina acestei plante este folosita extern in prepararea de unguente pentru tratarea unor micoze ale pielii . Se stie ca iarba-mare are actiune diuretica, ajutând la eliminarea toxinelor si la stimularea secretiei biliare, ameliorând problemele digestive.

Cultivare

Iarba-mare creste cu usurinta din butasi taiati din radacini . Se planteaza pe sol umed si argilos care contine frunze putrezite, preferabil la umbra.

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul tusei si al inflamatiilor sistemului respirator

DECOCT: Puneti 10-15 g de radacina uscata la 1 l de apa.

Lasati sa fiarba timp de 10 minute, apoi filtrati . Luati 1 lingura la fiecare 2 ore.

• În tratamentul infectii lor cutanate cu fungi

UNGUENT (SO% iarba -mare) : Aplicati de mai multe ori pe zi.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Dozele mari de iarba-mare pot provoca voma, diaree si dureri abdominale.

• Ca urmare, este contra indicata in sarcina si alaptare.

• Iarba-mare poate provoca uneori reactii alergice, când este folosita sub forma de unguent pentru tratarea infectii lor pielii.

Acest arbust vesnic verde creste salbatic in Europa si Asia, târându-se sau agatându-se prin paduri, desisuri si pe ziduri. Micile radacini de pe ramuri au rol de crampoane si ii permit sa se fixeze. Frunzele lucioase, colorate in verde inchis, sunt de doua feluri: nelobate, pe ramurile pe care cresc flori, si adânc zimtate, divizate În 3-5 lobi, pe celelalte ramuri. Florile mici si galbene sunt urmate de fructe rotunde, negre.

Parti utile - LEMNUL SI FRUNZELE

• Lemnul se recolteaza din ramurile mature, iar scoarta i se indeparteaza. Este taiat apoi in bucati mici si folosit la prepararea de infuzii si

siropuri .

• Frunzele, care se culeg când sunt tinere si proaspete, se utilizeaza doar extern, in unguente si creme.

Compusi activi

Lemnul de iedera contine saponine, cu efect antispastic si expectorant. Frunzele contin aceleasi saponine, dar si steroli, fenoli si flavonoide . Pe lânga acestea, in frunze se mai gasesc mucilagiu, care calmeaza tusea, tanini si antocianine, precum si alcaloidul emetina.

Utilizari medicinale

Administrat intern, lemnul de iedera este recomandat ca tratament pentru tusea instalata in timpul puseelor de bronsita . Aceasta indicatie se datoreaza efectului sau antispastic, expectorant si calmant asupra iritatiilor gâtului .Cercetari efectuate in Germania in 1997 au demonstrat capacitatea lemnului de iedera de a calma spasmele, in timp ce extractele din frunze de iedera s-au dovedit eficiente ca expectorante. Extractul de frunze se pare ca are de asemenea actiune antifungica si antibacteriana si poate constitui un agent antitumoral. Extractele de frunze si lemn de iedera intra in componeneta unor produse cosmetice pentru combaterea celulitei, care se aplica topic, fiind adjuvante in regimurile de slabire cremele continând extracte de iedera se folosesc si ele topic pentru trata rea pruritului, arsurilor, negilor, scabiei precum si in tratarea reumatismului.

Cultivare

ledera poate fi cultivata pe o mare varietate de soiuri si in locuri umbrite. Vara se planteaza butasii aproape copti .

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul tusei si al crizelor bronsice

INFUZIE: Puneti 1 pliculet la 200 ml de apa clocotita. Lasati sa

infuzeze timp de 5 minute. Beti 1-2 cani pe zi, la mese.

SIROP (din extracte): Luati 1-3 linguri pe zi.

• În tratamentul pruritului si al celulitei

CREMA, GEL: Aplicati pe zona afectata de 2-3 ori pe zi.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Frunzele nu au toxicitate dovedita , insa exista riscul aparitiei

dermatitei de contact in timpul recoltarii sau al prepararii.

• Fructele sunt oravitoare .

• Uzul excesiv poate duce la diaree, probleme gastrice si voma, ca si la incetini rea ritmului cardiac.

Acest arbust vesnic verde creste in toata Europa, iar fructele sale negre-albastrui sunt folosite de mult timp in scopuri medicinale. Se credea ca ele pot proteja impotriva ciumei si ca vindeca muscaturile de sarpe. lenuparul creste greu, insa poate atinge inaltimea de 15 m. Spiralele de frunze in forma de ace acopera tulpinile verticale. În aprilie si mai, apar flori galbene sau albastre pe plantele mascule si femeie.

Parti utile - FRUCTUL

• Reeoltarea fructelor de ienupar nu trebuie sa se faca decât din toamna celui de-al treilea an de crestere.

• Se foloseste intregul fruct: se macina, in vederea prepararii de infuzii si decocturi sau se transforma in pulbere pentru capsule.

• lenuparul este de asemenea disponibil sub forma de tincturi si de ulei esential.

• Fructele de ienupar se combina adesea cu alte plante diuretice, precum splinuta si osul-iepurelui.

Compusi activi

Un procent de aproximativ 0,5-2% din fruct este alcatuit din ulei esential bogat in monoterpene. Fructul de ienupar contine si unele principii amare, care ajuta digestia . Flavonoidele si taninii sunt, de asemenea, prezenti.

Utilizari medicinale

Fructele de ienupar se folosesc pentru stimularea apetitului si pentru tratarea flatulentei si a altor afectiuni. Ele au in aceeasi masura actiune antiseptica si diuretica , putând fi utilizate pentru tratarea problemelor urinare minore. În 1987, o serie de cercetari efectuate in Italia au demonstrat efectul antiinflamator al ienuparului . Uleiul esential este benefic in cazul nevralgiilor si al reumatismului, in timp ce infuzia adaugata in apa de baie are un efect calmant, relaxant, benefic in cazul tendonitelor si al durerilor musculare. lenuparul si-a demonstrat eficacitatea impotriva infectii lor virale, pe parcursul unei serii de cercetari din 1994. Cu aceasta ocazie, s-a avansat ipoteza

conform careia planta ar putea fi un remediu antidiabetic.

Cultivare

lenuparul creste in majoritatea tipurilor de sol. Se planteaza in locuri insorite sau usor umbrite semintele coapte sau butasii recoltati toamna.

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul problemelor urinare

DECOCT: Se fierb timp de 20 de minute 10g de fructe in 750 ml de apa clocotita. Strecurati. Beti 2-3 cani pe zi.

• În tratamentul problemelor digestive

INFUZIE: Infuzati 10 minute 0,5-2 g de fructe macinate intr-o cana

de apa clocotita. Strecurati. Beti cu 15 minute inaintea meselor.

TI NCTURA: Puneti 10-20 de picaturi de tinctura (1:5 in alcool 45%)

intr-un pahar mic cu apa indulcita. Beti de 3 ori pe zi.

• În tratamentul durerilor musculare, al reumatismului,

nevralgiilor si tendinitelor

INFUZIE (ca mai sus): Puneti 100-200 mi de infuzie in apa de baie.

ULEI ESENTIAL: Diluati uleiul (3 picaturi la 10 mi de ulei excipient).

Masati zona afectata de 2-3 ori pe zi.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Nu trebuie administrat in cazul afectiunilor renale.

• Uzul prelungit (peste 6 saptamani consecutiv) sau supradoza pot

afecta urinarea, ducând la albuminurie (albumine in urina), dureri

renale sau complicatii cardiovasculare.

• Persoanele sensibile pot avea reactii alergice cutanate la ienupar.

• lenuparul nu trebuie administrat in sarcina si alaptare .

Ruda a ignamei comestibile, ignama salbatica este originara din Mexic si sudul SUA. Este o planta mare, agatatoare, cu radacini tuberoase dense si cu tulpini incolacite care pot atinge inaltimea de 6 m. Frunzele in forma de inima sunt sustinute de codite lungi, iar florile

verzi-galbui formeaza mici manunchiuri.

Parti utile - RIZOMUL

• Rizomul plantei masoara 5-10 cm in diametru. Odata curatat, se usuca, se macina sau se transforma in pulbere.

• Ignama salbatica se foloseste cel mai adesea in decocturi.

Compusi activi

Rizomul de ignama salbatica contine saponine steroidiene (dioscina, gracilina), tanini, fitosteroli si amidon. Este si o sursa de diosgenina .

Utilizari medicinale

Ignama salbatica era folosita in tratarea durerilor reumatice si a artritei . Aceasta actiune antiinflamatorie se pare ca se datoreaza dioscinei. Planta are de asemenea proprietati antispastice si este folosita pentru calmarea colicilor, a sindromului colonului iritabil si a altor tipuri de spasme musculare dureroase. De aceea, a fost utilizata si in tratarea crampelor menstruale si a durerilor travaliului.

Exista multe ipoteze despre utilizarea ignamei salbatice in tratamentul problemelor hormonale ale femeilor, insa fara acoperire stiintifica. Într-un studiu clinic australian din 2001 s-a aplicat unor paciente o crema pentru masaj cu ignama, iar altora, placebo. Cercetatorii nu au

observat nici o ameliorare a simptomelor menopauzei la vreunul din grupuri.

Cultivare

Se planteaza in sol bine drenat, bogat in nutrienti , in locuri insorite sau usor umbrite.

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul problemelor digestive

DECOCT: Puneti 1-2 g de rizom la o cana cu apa. Fierbeti 15-20 de

minute, apoi strecurati. Beti 1-2 cani pe zi .

• În tratamentul durerii reumatice

CAPSUlE (pulbere de radacina, 500 mg): Luati 1-2 capsule,

maximum de 3 ori pe zi.

DACA SIMPTOMelE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Este contraindicata femeilor insarcinate sau care alapteaza .

Zveltul si gratiosul in este o planta anuala ierboasa, cultivata in toata Europa. Semintele lui sunt folosite pe scara larga in fitoterapie deoarece contin un ulei foarte pretuit. Fibrele din ramuri sunt folosite in industria textila . Inul atinge inaltimea de 1 m si are flori frumoase, albastre. Fructele, de dimensiunea boabelor de mazare, contin câte 10 seminte uleioase.

Parti utile - SEMINTELE

• Inul este o planta industriala, cultivata pe scara larga. Se recolteaza vara.

• Fructele se zdrobesc pentru a elibera semintele , din care se extrage uleiul.

• Semintele se folosesc intregi sau macinate, in medicina traditionala.

• Faina - ceea ce ramâne dupa extragerea uleiului din seminte - este de asemenea folosita.

Compusi activi

Uleiul insumeaza 35-45% din componenta semintelor. Este bogat in acizi grasi nesaturati omega-3, care protejeaza impotriva bolilor cardiovasculare si au efect antiinflamator. EI contine in plus proteine, mucilagiu, fitosteroli hipocolesterolemianti, lignani antiinflamatori si

glicozide cianozidice cu efect antispastic.

Utilizari medicinale

Semintele de in, usor laxative, sunt folosite pentru tratarea pe termen lung a constipatiei si a bolilor colonului . Ele contin mucilagiu care captuseste si calmeaza mucoasele iritate al sistemului digestiv. Fitoestrogenii din seminte par sa aiba efecte benefice asupra cancerului

de sân si de colon. O lucrare publicata in American Journal of Kidney Disease in 2001 remarca potentialul semintelor de in in tratamentul

afectiunilor renale. Cercetatori americani din New Jersey au demonstrat in 1993 ca semintele de in reduc nivelul colesterolului sangvin . Iar o lucrare americana publicata in 2000 sugereaza ca semintele de in pot fi benefice pentru persoanele cu ateroscleroza .

Faina de in este folosita extern de mult timp, sub forma de cataplasma pentru afectiuni cutanate precum pete si furuncule, prurit, ulcere si vânatai . De asemenea, este utila pentru durerile articulare.

Cultivare

Saditi semintele primavara, in sol bine drenat, intr-un loc însorit.

PREPARARE SI DOZAJ

• În tratamentul indelungat al constipatiei cronice, al bolilor

colonului si al inflamatiei mucoaselor gastrica si intestinala

MACERAT: Puneti 15-20 9 de seminte la 1 L de apa rece. Lasati sa

se inmoaie peste noapte, apoi strecurati. Beti 1 pahar dimineata si

alte 4-5 pahare in timpul zilei, dar nu in timpul meselor.

SEMINTE: 15-20 de seminte cu un pahar de apa, de trei ori pe zi.

• În tratamentul petelor si al furunculelor, al pruritului, vânatailor si durerilor articulare

CATAPLASMA: Amestecati apa cu faina de in, formând o pasta.

Încalziti amestecul si intindeti-l, cât este cald inca, in strat de 1 cm,

pe o bucata de tifon. Aplicati pe zona afectata de 1-3 ori pe zi.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Pâna in acest moment, nu s-au semnalat efecte adverse sau toxicitate.

• Nu folositi in daca suferiti de cancer de prostata sau aveti un

blocaj intestinal.

• A nu se combina cu alte medicamente, laxative sau lichefiante ale

bolului fecal.

• A nu se utiliza în sarcina sau alaptare.

• Nu folositi semintele necoapte sau faina expirata; continutul lor

rezidual de ulei le poate râncezi.

Indigoul sa lba tic est e un arbust originar din câmpiile si padu rile nord-americane, fiind mai frecvent În tâlnit

În apropierea coastelor nisipoase. Florile lui galbene seama n a cu cele ale lupinului si apar vara, În vâ rful

celor mai Înalte ramuri ale plant ei. Frunzele ve rzi-albastru i se despart precum cuisoarele În câte

trei frunze mai mici, fiecare cu lungimea de aproximativ 2 cm. Când se usuca, se Înnegresc.

PREPARARE SI DOZAJ

PRECAUTII

PREPARARE SI DOZAJ

PRECAUTII

PREPARARE SI DOZAJ

PRECAUTII

PREPARARE SI DOZAJ

PRECAUTII