Afinul, care prefera solurile umede si acide ale baraganelor si padurilor, se gaseste in toata Europa.Este un arbust pitic, cu frunze ovale si zimtate. Fiorile lui albe sau roz dau nastere unor fructe comestibile negru-violacee. Fiecare fruct are dimensiunile unei boabe mici de mazare si, cand este copt, are o adancitura vizibila in varf.

Parti utile - FRUNZELE  SI FRUCTELE

• Vara, frunzele se culeg de pe ramuri si apoi se usuca.

• Fructele se culeg atunci cand se coc si se folosesc de obicei proaspete.

• Atat frunzele, cat si fructele sunt folosite la prepararea infuziilor, a pulberilor si a extractelor lichide sau solide.

Compusi activi

Fructele coniin antocianine, care intaresc si protejeaza capilarele, si vitamina C. Polifenolii (catechina) si taninii sunt de asemenea prezenti . Frunzele contin acizi fenolic (acid cafeic), precum si tanini si iridoide.

Utilizari medicinale

Afinul este prescris de obicei pentru afectiuni ale venelor si vaselor limfatice si pentru intarirea capilarelor. Studii efectuate in 1976 au aratat ca efectul benefic asupra vaselor mici de sange se datoreaza antocianinelor din fructe, care intaresc capilarele si le reduc permeabilitatea.Antocianinele sunt antioxidanti si, alaturi de vitamina C, protejeaza

organismul de efectele radicalilor liberi (prezenti in atmosfera si in alimente).

Afinul si-a dovedit utilitatea in tratarea problemelor de vedere. De exemplu, poate imbunatati capacitatea ochilor de a se adapta la intuneric. Un studiu clinic publicat in 1989 a aratat ca antocianinele din afin, alaturi de vitamina E, amelioreaza simptomele cataractei la batrani .Afinul este folosit la tratarea diareei si a inflamatiei tractului digestiv, ca si a altor boli inflamatorii. Frunzele sunt recomandate in tratamentul diabetului.

Cultivare

Planta se recolteaza de obicei in stare salbatica si este foarte rar cultivata .Creste in soluri umede si acide, in zone insorite sau usor umbrite.

PREPARARE SI DOZAJ

• TABLETE (60 mg extract de afine): Se recomanda 2-3 tablete pe zi, cu apa.

• EXTRACT LlCHID: Se recomanda 50 de picaturi Tntr-un pahar cu apa inainte de mese.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA. APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• A nu se ut iliza simultan cu medicamente       anticoagulante.

• Afinul trebuie evitat de femeile gravide si de cele care alapteaza

Albizia este un arbore inalt, originar din India si din unele parti ale Asiei. Se inmulteste cu repeziciune si este considerat uneori buruiana. Planta este renumita pentru parfumul ei, ca si pentru manunchiurile de flori galben-verzui, In forma de ciucure. Fiorile sunt alcatuite din multe stamine lungi, distincte, care se aduna In rotocoale si sunt urmate de pastai lungi, maronii, asemanatoare celor de fasole.

Parti Utile - SCOARTA DE PE TULPINA

Scoarta de pe tulpina se foloseste la prepararea de decocturi, tablete si extracte lichide.

Compusi Activi

Albiza contine saponine, polifenoli, triterpenoide , alcaloizi , glicozide si acizi aromatici.

Utilizari Medicinale

Albizia este un remediu ayurvedic traditional pentru tratarea astmului si alergiilor, iar cercetarile stiintifice i-au confirmat actiunea anti alergica.In mai multe experimente ,albizia s-a dovedit eficienta in inhibarea anumitor procese imune care decalseaza sau contribuie la aparitia simptomelor alergice. De exemplu, albizia stabilizeza mastocitele, celulele responsabile pentru cea mare parte a histamine eliberate in cursul reactiilor alergice.Histamina se afla la baza

unor simptome alergice,cum ar fi edemele, pruritul, edematierea gatului si astmul.

Specialistii In medicina plantelor prescriu albizia pentru tratarea afectiunilor alergice precum astmul, eczemele si rinita.

Cercetarile indica si faptul ca albizia poate contribui la tratarea celei mai severe forme de alergie, socul anafilactic. S-au efectuat teste asupra animalelor, carora li s-a indus experimental anafilaxie. Rezultatele au demonstrat ca albizia are un puternic efect protector, datorat partial cresterii actiunii adrenergice si dilatarii cailor respiratorii. Albizia poate fi extrem de utila in tratarea astmului, in functie de vechimea bolii.Pentru o eficacitate optima, tratamentul cu albizia trebuie initiat in primii doiani de boala.Efectele benefice ale plantei, verificate stiintific, vizeaza si bronsita, ulcerul gastric, gingivita, hipercolesterolemia, viermii intestinali, pruritul, infectiile, tulburari de memorie.

Cultivare

Albizia este un arbore tropical foios, tolerant la seceta ei la frig .Creste repede din seminte, dar cele cu coaja tare necesita un tratament special pentru a germina.Acestea se inmoaie 3 minute in apa clocotita, apoi 24 de ore in apa calda. Udati regulat plantele tinere.Retezati ramurile de prisos dupa ce apa fiorile  pentru a indeparta pastaile si pentru a reduce parazitarea.

PREPARERE SI DOZAJ

• Albitia trebiue utilizata numai la recomandarea unui specialist. Nu depasiti doza prescrisa.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA. APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Nu se cunosc efectele adverse pe care le poate avea aceasta planta in sarcina si alaptare .

• daca suferiti o reactie alergica acuta, consultati imediat un medic

Planta perena suculenta, originara din regiunile uscate ale Africii de Sud si de Est si din bazinul mediteraneean. Frunzele sale de culoare verde-cenusiu, groase, carnoase, lipite una de alta, au margini spinoase si zimtate. Tesutul din interiorul frunzelor contine sucul de aloe, despre care se crede ca a fost folosit la conservarea trupului lui Isus.

Parti utile - SEVA si GELUL FRUNZELOR

• Frunzele se culeg cand planta a implinit 2-3 ani .

• Seva se scurge cand se taie frunza, iar gelul provine din celulele bogate in mucilagiu din miezul frunzei .

• Aloe vera este disponibila sub forma de bauturi si de preparate topice.

Compusi activi

Aloe vera contine antrachinone precum aloin A si B, responsabile pentru efectele laxative si curative.

Utilizari medicinale

Proprietatile medicianle ale plantei sunt binecunoscute din timpuri stravechi. Seva laxativa este uscata si vanduta ca " rasina" . Gelul stimuleaza sistemul imun si are efecte antibiotice, antiinflamatorii si antiseptice. Aceasta proprietate e utila in tratarea anumitor probleme ale pielii precum eczemele si psoriazisul.

In anii 1950, aloe vera a inceput sa fie folosita in tratarea arsurilor cauzate de iradiere. Azi este utilizata ca gel hidratant si calmant pentru tratarea ranilor, a arsurilor (inclusiv a celor solare), a acneei, a fisurilor anale si a hemoroizilor.In 1996, o serie de cercetari privind proprietatea antiinflamatorie a plantei au dovedit ca aceasta previne edemaiierea prin inhibarea migrarii celulelor inflamtorii si a substanielor chimice care induc inflamatia. Aloe vera este utila si in afectiunile reumatice. Cercetari publicate in 1986 au aratat ca unguentele pe baza de

aloe previn si trateaza poliartrita reumatoida la sobolani . Deoarece aloe vera este puternic laxativa, specialistii in medicina plantelor ne sfatuiesc sa o folosim in special ca remediu extern . Totusi, exista preparate comerciale care pot fi administrate intern . Acestor bauturi

imunostimulatoare li s-au indepartat principiile laxative ale plantei.

Cultivare

Aceasta planta sensibila poate fi cultivata in casa, la temperaturi de peste 5°C.

PREPARARE SI DOZAJ

• Pentru intarirea sistemului imun - BAUTURI NON-ALCOOLICE (CU EFECT LAXATIV PUTERNIC): Urmati instructiunile de pe ambalaj.

• in tratamentul ranilor, arsurilor, hemoroizilor PREPARATE DE UZ TOPIC (CARE CONTIN 1% TlNCTURA si 2-3 % EXTRACT HIDROGLICOLIC): Aplicati pe zona afectat!l de 2-3 ori pe zi .

DACA SIMPTOMElE PERSISTA, APELATILA MEDIC

PRECAUTII

• Administrata intern, aloe vera provoaca diaree, ceea ce poate

duce la scaderea nivelului potasiului in sange.

• Poate provoca crize de colita.

• Nu trebuie administrata copiilor mici si femeilor insarcinate sau

care alapteaza.

• Contraindicata in cazurile de uremie (uree in cantitate excesiva in

sange) sau in boli ale rinichilor sau ale ficatului .

Originar din America de Sud, ananasul este o planta perena cu tulpina mare care poate atinge inaltimea de 1m. Frunzele sale carnoase, ascutite au forma de sulita. Fiorile formeaza un con dens in varful tulpinii. Fructul, care are la vartf o coroana de frunze, este alcatuit din bace rosiatice sau galbene, care par sudate intre ele.

Parti Utile - FRUCTELE COAPTE SI CRUDE SI TULPINA

•Modul optim de a consuma ananasul este acela de a consuma fructul copt si a bea sucul proaspat

•Tulpinile se recolteaza dupa fructe.

•Fructul se poate usca pentru a fi conditionat in capsule sau ca pulbere

Compusi Activi

Fructul si tulpinile contin bromelaina o enzima proteolitica (lizeaza proteinele) , fructul este si o sursa de vitaminele A si C.

Utilizari Medicinale

Bromelainei se datoareaza calitatile terapeutice ale ananasului.Enzima lizeaza proteinele si are proprietati antiimflamarorii si curative.Este prescrisa pentru tratamentul endemelor consecutive unei leziuni sau unei interventii chirurgicale.

Cercetari publicate in 1986 sugereaza ca bromelaina actioneaza prin inhibarea sintezei mediatorilor inflamatori, ca si prin inhibarea agregarii plachetare. Alte cercetari efectuate in Germania in 1999 valideaza actiunea antiplachetara, indicand substanta in tratamentul

trombozei .

Fructul necopt stimuleaza apetitul si este eficient in tatamentul indigestiei. Fructul copt reduce aciditatea gastrica si flatulenta.Continutul de fibre stimuleaza peristaltismul intestinal, in timp ce frunzele sunt benefice in tratamentul amenoreei si al durerilor menstruale.

Cultivare

Ananasul este potrivit unui climat tropical si creste in conditii optime in sere incalzite, cu temperatura controlata.

PREPARARE SI DOZAJ

• Indigestie

    -capsule (500mg pulbere) : 2 capsule dimineata si 2 seara

    -suc natural - un pahar pe zi.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Fructul si sucul de ananas nu au de obicei efecte secundare, insa nu trebuie administrate copiilor sub 6 ani, deoarece bromelaina poate irita mucoasa tubului digestiv.

• Excesul de ananas poate produce dureri de stomac, diaree si reactii alergice .

• Sucul de ananas in exces poate induce contractii uterine la femeile insarcinate.

• Ananasul nu trebuie consumat concomitent cu o medicatie anticoagulanta si poate accentua efectele unor medicamente. Cereti mai intai sfatul unui specialist.

Planta extrem de aromata cu crestere lenta, anasonul este originar din Orientul Apropiat si era cultivat in Antichitate, in Egipt. Fiorile gingase alb-galbui de pe tulpinile verticale sunt urmate de fructele cenusii aromate (cunoscute drept seminte) care au un gust dulceag.

Parti utile

SEMINTELE

• Seminiele sunt recoltate toamna, dupa ce florile s-au scuturat.

• Sunt uscate si pastrate in mediu uscat, si intunecos.

• Uleiul esential extras se foloses te la prepararea  tabletelor pentru tuse si a altor preparate farmaceutice,remedii din plante, alimente si bauturi.

Compusi activi

Semintele contin intre 1-6% ulei esential. Pana la 90% din ulei este format de anetol, care ii confera plantei aroma distinctiva. Alti compusi: cumarinele,inclusiv bergapten,flavonoidele s i sterolii.

Utilizari medicinale

Anasonul se foloseste de mult timp pentru tratarea indigestiei, a colicilor copilului, flatuleniei si eructatiei.Eficacitatea lui se datoreaza in general actiunii antispastice, care se manifesta si in cazul durerilor menstruale. Anasonul creste secretia de sucuri digestive in intestin, stimuland astfel digestia. Anasonul are efect expectorant, fiind util in tratamentul bronsitei .Actiunea expectoranta a fost demonstrata in studii efectuate pe animale Monografii europene ale utilizarii medicinale ale remediilor din plante.Lucrarea mentioneaza si studii asupra proprietatilor antibacteriene, antifungice si insecticide ale uleiu lui esential alplantei . Extern, uleiul diluat poate fi aplicat pentru indepartarea paduchilor scalpu lui.Este folosit si ca unguent pentru tratarea scabiei. Se pare ca semintele de anason au efect estrogenic usor s i sunt utilizate in medicina traditionaia pentru usurarea nasterii, stimularea secretiei lactate si reglarea ciclului menstrual.

Anasonul are de asemenea reputatia de afrodiziac pentru ambele sexe.

Cultivare

Saditi seminiele in perioada de inflorire a plantei, primavara tarziu. Anasonul este o planta rezistenta, care prefera solul bogat, nisipos si bine drenat.Alegeti un loc insorit sau usor umbrit.

PREPARARE SI DOZAJ

• in tratamentul problemelor digestive si tusei

INFUZIE: Puneti 0,5-1 g de seminte la o ceasca de apa clocotita.

Beti de 2-3 ori pe zi, dupa mese.

TINCTURA (1 :4 in alcool 45%): Luati 5-10 picaturi de 3 ori pe zi In

putina apa rece, dupa mese.

PUDRA: Se recomanda 3g pe zi, in mancare.

• in tratamentul colicilor

DECOCT: Fierbeti 1 lingurita de seminte In 250 ml de lapte, timp de

10 minute si strecurati. Beti de 2-3 ori pe zi, dupa mese.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Nu s-au raportat efecte toxice pana in prezent.

• A nu se administra suplimente cu fier concomitent cu anasonul.

• A nu se utiliza in sarcina si alaptare.

• A se evita baile de soare simultan cu administrarea anasonului,

deoarece acesta poate produce sensibilizare la soare.

• Dozele mari de ulei esential pot produce greata si varsaturi.

• A se evita cremele sau lotiunile cu anason in cazul bolilor

inflamatorii ale pielii sau In cazul istoricului de reactii alergice.

Originar din sudul Chinei si din nordul Vietnamului, acest arbore vesnic verde poate atinge inatimea de 18 m. Are scoarta alba si aromata, iar frunzele se subtiaza spre varf. Fiorile care cresc solitare sunt verziu sau alb-galbui si sunt urmate de fructe in forma de stea. Fructele au o aroma puternica si un miros dulce, ca de zahar. Fructul este alcatuit din 8-12 pastai, continand o samanta maronie, lucioasa.

Patri utile - FRUCTELE

• Arborele poate trai pana la 80 de ani, dar fructele lui sunt folosite doar in prim ii zece ani de viata .Ele se culeg cand sunt inca verzi, nu coapte pe deplin.

• Dupa uscarea la soare, fructele capata o culoare maro-rosiatica .

Compusi activi

Fructul contine o mare  cantitate de ulei esential (5 -10%), bogat In anetol.Acesta este compus in principal din E-anetol.

Utilizari medicinale

SE crede ca anetolul este sursa multor proprietati terapuetice ale anasonului chinezesc. Traditional, planta este folosita la usurarea problemelor digestive si intestinale, fiind eficienta in tratamentul colicilor.Efecte le fructelor variaza n functie de cantitatea de anetol pe care o contin. In doze mici, el stimuleaza apetitul, ajuta digestia, eliminarea gazelor si calmeaza spasmele intestinale. In doze mari, el poate stimula sistemul nervos central, pana la tremor si convulsii.Ca si anasonul, anasonul chinezesc are efecte estrogenice:el stimuleaza

menstruatia si secretia lactata si usureaza travaliul.Un studiu publicat in Journal of Ethnopharmacology in 1980 sugereaza ca ingredientele active au la baza unitati polimerice de anetol. Se considera ca planta creste libidoul si la femei, si la barbaii .

Planta are renumele de a poseda proprietati stimulente si diuretice si poate fi benefica in boli precum lumbago. Ca si anasonul, este prescrisa adesea in remedii antitusive. Cercetatori japonezi si indieni au descoperit ca anasonul chinezesc actioneaza eficient impotriva multor tulpini bacteriene, fungice si poate, prin urmare, fi folosit ca tratament antiinfectios.

Cultivare

Se planteaza in sol umed, bine drenat, neutru pana la acid, in zone usor umbrite.

PREPARARE SI DOZAJ

• in tratamentul problemelor digestive

INFUZIE: Puneti 1 lingurita de fructe uscate la o cana cu apa clocotita si lasati sa infuzeze timp de 10 minute, apoi strecurati. Beti 2 cani pe z, inainte de mese.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Atentie! Nu trebuie sa confundati fructul de anason chinezesc cu fructul otravitor de anason japonez. Desi sunt asemanatoare, fructul de anason japonez este mai mic si cu forma mai neregulata. In plus, acesta are un miros ascutit, amar, spre deosebire de cel

chinezesc, care miroase ca anasonul si are acelasi gust.

Cunoscuta in trecut drept Radacina Sfantului Duh, angelica este 0 planta impresionan ta, arhitecturala,ale carei tulpini goale pe interior pot atinge 3 m inaltime. Are frunze fin taiate, iar fructe le sale ovale au aripi ca cele ale ingerilor, de unde ii vine si numele. In epoca Renasterii, se credea ca angelica poate vindeca toate bolile.

Parti utile - RADACINILE

• Radacinile dure sunt colectate de la plante in varsta de 1-2 ani.

• Radacinile sunt spalate, taiate si uscate la aer.

• Sunt folosite in decocturi, capsule sau in solutii buvabile.

Compusi activi

Radacina de angelica contine pana la 1 % ulei esential.Acesta este alcatuit in principal din beta-felaldren, ca si din cumarinele aromatice - angelicina, bergapten si ostol.

Utilizari medicinale

Radacina de angelica este folosita in general la tratarea problemelor digestive comune precum indigestia si flatulenta . Se recomanda si in durerile de stomac si in spasmul intestinal. Angelica este utilizata de multa vreme ca remediu pentru tuse, raceli si gripa, deoarece actioneaza ca expectorant. Se recomanda insistent si in bronsita . Extractul de radacina poate usura durerile de spate, simptomele dureroase ale gutei si ale reumatismului: in 1978, cercetatorii in domeniu au demonstrat proprietatile antiinflamatorii si antialgice ale plantei. Radacina are si rol antibacterian si antifungic.In 1996, o serie de cercetari au demonstrat efectul anticoagulant al ostolului, si, ca urmare, utilitatea acestuia in tratamentul trombozei. In1998, bergaptenul a fost descris ca agent fotosensibilizant, fiind astfel benefic pentru

persoanele care sufera de psoriazis.

Angelica poate fi de asemenea administrata sub forma de bitter. Actiunea acestul preparat are ca efect principal cresterea apetitu lui, dar stimuleaza in acelasi timp secretia salivara si pe cea digestiva.

Cultivare

Angelica po ate creste cu usurinta din seminte. Este o planta rezistenta, care prefera solurile umede si climatul temperat. Se simte mai bine in locurile insorite sau usor umbrite.

PREPARARE SI DOZAJ

• in tratamentul problemelor digestive, racelii, tusei si oboselii cronice

INFUZIE: Puneti 1-2 g de radacina uscata intr-o ceasca de apa

clocotita. Strecurali si beti de trei ori pe zi.

DECOCT: Puneti 1 lingurila de radacina uscata In 3/4 ceasca de apa , aduceti la fierbere si lasati sa se inmoaie timp de 5 minute.

Strecurati. Se recomanda 2 doze pe zi .

EXTRACT LlCHID (1 :1 in alcool 25%): Se recomanda 0,5-2 ml de

extract de radacina de trei ori pe zi.

TINCTURA. (1:5 in alcool 50%): Se recomanda 0,5-2 ml de trei ori pe zi.

PRECAUTII

•  Nu s-au raportat efecte adverse si se considera ca radacina de

angelica este un remediu sigur.

•  Totusi, a nu se administra In sarcina si alaptare.

•  A se evita baile de soare concomitent cu administrarea preparatelor din aceasta planta, deoarece le poate provoca

sensibilitate la soare persoanelor cu piele delicata.

•  A se evita in cazul in care suferiti de diabet.

Orginara din bazinul mediteraneean, anghinarea era cunoscuta ca leguma din secolul XV. Dar proprietatile ei medicinale au fost descoperite in secolul XX. Aceasta planta perena ierboasa creste pana la inaltimea de 1,5 m si are o tulpina groasa, verticala si ridata. Frunzele mari, zimtate au culoare gri-cenusie si un puf albicios pe fata inferioara. Fiorile verzi-violacee, urmate de bractee in forma de frunze, apar vara.

Parti utile - FRUNZELE SI FLORILE

• Frunzele se culeg, apoi se usuca si se folosesc la prepararea de extracte, capsule, decocturi si tincturi.

• Inflorescentele inca nedeschise si bazele lor carnoase se consuma ca legume.

C ompusi activi

Fruzele sunt bogate in acizi organici si fenolici, inclusiv cinarina aromata si amara. Ele mai contin lactone sesquiterpenice, flavonoide,

saruri de potasiu, provitamina A si numeroase enzime.

Utilizari medicinale

Preparatele din anghinare sunt folosite in general la tratarea afectiunilor digestive, mai ales a celor hepatice si biliare, precum indigestia,

constipatia si intoleranta la alimente cu continut mare de grasimi. In anul 2001, un grup de cercetatori germani au constatat faptul ca flavonoidele din frunzele plantei pot stimula fluxul biliar si pot ajuta la regenerarea celulelor hepatice.

Cu putin timp inainte, aceeasi echipa a demonstrat ca extractul din frunze are efect hipocolesterolemiant. In 2002, cercetatori japonezi

au notat acelasi efect si au identificat lactonele sesquiterpenice drept compusi activi .Flavonoidele, ajutate de sarurile de potasiu si de acizi, actioneaza si ca diuretice, ameliorand problemele renale.

Cultivare

Saditi seminiete de anghinare la inceputul primaverii pe sol bogat, bine drenat, in locuri insorite. Protejati plantele de frig in timpul iernilor.

PREPARARE SI DOZAJ

• in tratamentul problemelor hepatice si renale, al hipercolesterolemiei si al indigestiei

DECOCT: Puneti 30-40 g de frunze uscate la 1 L de apa clocotita.

Infuzati timp de 10 minute. Strecurati si beti 3 cani pe zi, cu

15-20 de minute inaintea meselor.

CAPSULE (50-100 mg de extract uscat): Luati 1-2 capsule de 2-3 ori pe zi, lnainte de mese.

CAPSULE (300 mg de extract de frunze uscate): Luati 1 capsula pe zi.

TINCTURA: Puneti 500 g de frunze uscate la 1 L de alcool si lasati

sa se macereze timp de 15 zile. Luati 1-4 linguri intr-o jumatate de

pahar cu apa, de 3 ori pe zi.

DACA SIMPTOMElE PERSISTA, APELATILA MEDIC

PRECAUTII

• Nu utilizati nici un fel de preparat pe baza de anghinare pentru

tratarea litiazei biliare.

• Nu se recomanda in alaptare, deoarece reduce lactatia.

• Lactonele sesquiterpenice pot provoca reactii alergice, caz in care

preparatele pe baza de anghinare ar trebui evitate.

Originar din zone ale Australiei si din Papua Noua Guinee, arborele de ceai era folosit ca planta medicinala de catre unele triburi aborigene inca dinaintea venirii colonistilor albi. Acest arbust vesnic verde are scoarta palida, asemanatoare hartiei, si frunze inguste si ascutite. Vara, poarta spice dense de flori albe, neobisnuite, ca penele, urmate de capsule lemnoase cu seminte, in forma de cupe.

Parti Utile - FRUNZELE SI RAMURELELE

•Frunzele si ramurelele emana un miros caracteristic de ceai cand sunt strivite.

• Frunzele si ramurelele se distileaza si sunt folosite la prepararea unui ulei esential care se aplica topic sau este incorporat in creme, unguente si alte produse de acest tip.

• Exista peste 60 de specii diferite de arbore de ceai originare din Australia,insa Melaleuca alternifolia este vestit pentru uleiul sau esetial.

Compusi activi

Comparativ cu alte specii de arbore de ceai, Melaleuca alternifolia are un continut mare de terpene, mai ales de 4-terpinol, considerat un antiseptic bland, dar extrem de eficient. Cineolul este un compus indezirabil al plantei, fiind iritant pentru piele. Preparatele inalt calitative di arborele de ceai contin sub 10% cineol.

Utilizari medicinale

Calitatile curative ale uleiului de arbore de ceai sunt cunoscute in Australia din anii 1920, el fiind initial folosit in chirurgie si stomatologie.

A mai fost utilizat in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, in fabricile de munitie, pentru vindecarea rani lor pielii provocate de aschii si alte componente metalice.Uleiul esential este un antiseptic eficace, care ucide efectiv bacteriile si ciupercile. Este folosit pentru infectiile pielii, inclusiv acneea si pediculoza, ca si pentru prevenirea infectarii taieturilor si ranilor. Este prezent ca ingredient in preparatele destinate tratarii muscaturilor de insecte, candidozei si altor infectii vaginale si ajuta la calmarea arsurilor solare .

Uleiul plantei ucide bacteriile propagate prin instalatiile de aer conditionat si este folosit in inhalantii pentru congestiile sinusale .

Cultivare

Planta prefera solurile umede si tolereaza drenajul insuficient. Suplimentele de apa sunt esentiale in perioadele de seceta. Creste atat in umbra, cat si la soare, din seminte sau butasi.

PREPARARE SI DOZAJ

• in tratamentul acneei, infectiilor pielii si taieturilor

ULEI ESENTIAL: Diluati uleiul esential (1 parte ulei la 15 parti apa) si

aplicati pe zona afectata, evitand ochii.

• in tratamentul pediculozei, infecliilor vaginale si arsurilor solare

CREMA: Urmati instructiunile de pe eticheta.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Uleiul esential nu trebuie administrat intern, cu exceptia

preparatelor comerciale precum pastilele pentru calmarea

inflamatiei gatului, in care dozele sunt controlate cu atentie.

• A nu se folosi ulei nediluat de arbore de ceai, deoarece poate irita

pielea. Pentru zonele sensibile ca cea genitala, folositi preparate

comerciale special concepute.

• Nu folositi uleiul de arbore de ceai daca aveti sensibilitate sau

alergie la acesta. Daca zona pe care s-a aplicat se inroseste sau

apar arsuri, spalati-o imediat cu apa.

• Nu este recomandat femeilor insarcinate sau care alapteaza.

Originar din America, ardeiul iute este cultivat acum ca planta anuala fn zonele tempera te ale lumii. Acest mic arbust peren nu este mai inalt de 70 cm. Din tulpina principala se desprind ramuri zvelte, ca re poarta frunze ovale. Fructele subtiri si lungi, cunoscute ca ardei, pot atinge lungimea de 50 cm la anumite varietati. Ardeii sunt initial verzi, colorandu-se treptat in portocaliu pana la rosu  stralucitor cand se coc.

Parti utile - FRUCTUL (ARDEIUL)

• Ardeii se culeg din iunie pana in septembrie, cand se coc.

• Ei sunt apoi uscati la temperaturi sub 35°C si folositi la prepararea de tincturi, pulberi si capsule, cataplasme si unguente.

Compusi activi

Gustul iute este datorat capsaicinoizilor, mai ales capsaicinei - substanta izolata pentru prima data in 1876. Carotenoizii constituie 0,3-0,8% din masa ardeiului si sunt responsabili pentru culoarea lui aprinsa. Ardeii sunt bogati si in vitamina C si contin saponine, care se pare ca

pot ucide bacteriile.

Utilizari medicinale

Administrat intern, ardeiul stimuleaza sistemul digestiv si este folosit pentru tratarea indigestiei, flatulentei, colicilor si canstipatiei. Capsaicina reduce durerea si inflamatia atunci cand ardeiul este administrat extern in afectiuni precum lumbago, artrita, durerile generalizate de muschi si articulatii si iritatiile pielii. Capsaicina din ardei amelioreaza circulatia, ceea ce ajuta vindecarea prin indepartarea toxinelor din zona afectata si prin aprovizionarea acesteia cu nutrienti. Ardeiul se poate aplica si pe scalp, in cataplasme, pentru a preveni caderea parului . Datorita proprietaiilor lui antiinflamatorii si antiseptice date de saponine, ardeiul iute se foloseste in gargara pentru tratarea laringitei .

Cultivare

Ardeiul creste cel mai bine in sera sau intr-un loc insorit , la temperaturi de peste 18°C. Plantati semintele in sol uri bine drenate, bogate in

nutrienti .

PREPARARE SI DOZAJ

• in tratamentul problemelor digestive

TINCTURA (1 :20 in alcool 60%): Luati 0,3-1,0 ml de trei ori pe zi.

• in tratamentul durerilor musculare si articulare, al iritatiilor pielii si al degeraturilor

CREME, UNGUENTE: Aplicati pe zona afectata de 3-4 ori pe zi.

• in tratamentul laringitei cronice

GARGARA: Amestecati un varf de cutit de pulbere de ardei

cu 25 ml de suc de lamaie si adaugati apa calda si miere. Folositi

de cate ori este necesar.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA. APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Ardeiul nu trebuie administrat in acelasi timp cu medicamente

antihipertensive sau anumite antidepresive. Apelati la un medic

inainte de a-l folosi.

• Nu se recomanda in sarcina si alaptare.

• Evitati ca ardeiul sa intre in contact cu zonele sensibile precum

buzele, gura si ochii.

• Consultati un medic sau un specialist in medicina plantelor inainte

de a manca ardei, daca suferiti de afectiuni gastrice.

Planta ierboasa rezistenta care creste pe terenurile virane, raspandita in multe parti ale Europei si Asiei. Frunzele lucioase si zimtate se termina cu spini si sunt brazdate de vene de culoarea laptelui, urmele laptelui Fecioarei cazute pe planta, spune legenda. Fiorile vineriu-stacojii sunt alcatuite din sute de petale care incoroneaza varful tulpinilor in timpul verii. Acestea sunt urmate de seminte motate.

Parti utile - FRUNZELE SI SEMINTELE

• Frunzele si semintele pot fi folosite uscate sau proaspete.

• Frunzele se culeg la sfarsitul verii . Ele sunt uscate si apoi maruntite sau transformate in pulbere si folosite la prepararea de infuzii.

• Semintele se recolteaza toamna, se usuca si se transforma in pulberi, extracte uscate si tincturi.

• Armurariul se combina adesea cu alte plante prescrise pentru tratarea problemelor biliare, precum anghinarea.

Compusi activi

Semintele contin silimarina, un amestec al mai multor compusi hepatoprotectori.Frunzele contin flavonoide - acestea sunt antioxidanti benefici circulatiei - si b-sitosterol, o substanta care emulsifiaza grasimile si care lizeaza depozitele de colesterol.

Utilizari medicinale

lntr-un mare numar de studii efectuate in ultimii ani, silimarina din armurariu a dovedit ca poseda proprietati antioxidante, menite a proteja ficatul si alte parti ale corpului de actiunea radicalilor liberi. De aceea, armurariul este recomandat ca tratament adjuvant in hepatita cronica si in ciroza.O serie de cercetari efectuate in Spania au consemnat, de asemenea, actiunea antiinflamatorie a silimarinei.Calitatile calmante ale armurariului sunt folosite uneori pentru tratarea hemoroizilor. In plus, infuziile si tincturile pe baza de armurariu au reputatia de a calma spasmele musculare si de a stimula secretia biliara. De aceea, ele sunt recomandate in cazul afectiunilor biliare si digestive minore. De asemenea, planta se pare ca stimuleaza menstruatia.

Cultivare

Armurariul creste usor din seminte. Se planteaza intr-un colt salbatic al gradinii, in plin soare, pe sol bine drenat.

PREPARARE SI DOZAJ

•in tratamentul problemelor digestive minore si al afectiunilor biliare

INFUZIE: Adaugati 1 lingurita de frunze la o cana cu apa clocotita.

Lasati sa infuzeze timp de 10 minute, apoi strecurati. Beti 3 cani

pe zi, inainte de mese.

TINCTURA: Puneti 30 de picaturi la un pahar cu apa. Luati de 3 ori

pe zi, inainte de mese.

• in tratamentul hepatitei cronice si al cirozei

TABLETE (200 mg): Luaii 1-2 tablete pe zi.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Armurariul poate provoca reactii alergice: trebuie oprit in cazul in

care observati asa ceva.

• Nu trebuie folosit pentru tratarea afectiunilor obstructive biliare,

cum ar fi litiaza.

• Nu este recomandat femeilor insarcinate sau care alapteaza.

• Supradoza de preparate de armurariu poate provoca voma.

Planta perena, care creste in regiunile montane, arnica are flori asemanatoare margaretelor, galben-aprins, care infloresc vara pe tulpini

lungi si paroase. Frunzele sunt ascutite si dispuse radial in jurul bazei.Numele provine, se pare, din cuvantul grecesc "arnikos" - pielea mielului.

Parti utile - FLORILE

• Se culeg in iunie si iulie si se usuca rapid. Stau la baza a numeroase preparate, de obicei tincturi si extracte.

• Arnica montana este singura specie folosita in medicina plantelor si nu trebuie confundata cu ruda ei, Arnica chamissonis, o planta ornamentala.

Compusi activi

Arnica contine lactone sesquiterpenice antiinflamatorii, cea mai importanta din punct de vedere medical fiind helenalina. Contine si flavonoide care intaresc vasele de sange.

Utilizari medicinale

Cea mai importanta utilizare a arnicai este in tratamentul vanatailor. Variatele lactone din planta inhiba scurgerea de sange sub piele si previn inflamarea tesuturilor adiacente zonei lezate. Arnica se mai foloseste si pentru tratarea luxaltilor si a altor leziuni minore in care exista inflamatie, dar nu hemoragii sau laceraiti ale pielii. In studii efectuate in 1979 si 1980 asupra lactonelor sesquiterpenice, s-a demonstrat capacitatea helenalinei de a inhiba inflamatia si artrita cronica la sobolani. Alta utilizare a plantei este in tratarea infectiilor bacteriene si fungice. Nu trebuie administrata intern, desi exista o forma homeopata ca remediu pentru rani, accidente si socuri .

Cultivare

Aceasta planta rezistenta trebuie plantata intr-un sol acid, bine drenat. Prefera locurile insorite. Culegerea arnicei salbatice este interzisa, deoarece este o specie pe cale de disparitie in habitatul ei natural.

PREPARARE SI DOZAJ

• In tratamentul vanatailor

TINCTURA: Preparati o compresa si aplicati-o pe zona afectata.

CREME, GELURI: Masati pe zona afectata, conform recomandarilor

de pe eticheta. Daca este necesar, repetati de 2-3 ori pe zi.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA., APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Arnica este destinata doar uzului extern; preparatele nu trebuie

aplicate niciodata in jurul ochilor si gurii, nici pe ranile deschise.

• In cazul contactului cu o rana deschisa, aceasta trebuie spalata cu

apa distilata din abundenta.

• Este categoric contraindicata copiilor sub 3 ani.

• Continutul sesquiterpenoid poate produce alergii cutanate, de

aceea este bine sa efectuati un test alergologic inainte de a o

utiliza. Opriti imediat tratamentul la primul semn de iritatie; iritatia

ar trebui sa dispara treptat

Originar din regiunile semitropicale ale Asiei, arorutul japonez este o planta agatatoare care poate atinge 30 m lungime. Frunzele de culoare verde-inchis sunt compuse din cate trei lobi si sustinute de petiole lungi. Planta este folosita in medicina chineza de pe la anul 200 i. Cr., insa cel mai adesea, ca ingredient culinar. Radacinile galbui-maronii sunt cilindrice. Fructele sunt pastai care cont in seminte negre.

Parti utile - RADACINILE SI FRUNZELE

• Frunzele se recolteaza toamna, iar radacinile, primavara sau toamna.

• Frunzele si radacinile se usuca pentru a fi folosite la prepararea de decocturi, pulberi si extracte lichide sau uscate.

• Cea mai frecventa utilizare a plantei este ca agent de ingrosare in bucatarie. Radacinile si frunzele prelucrate termic se folosesc ca stabilizatori pentru jeleuri.

Compusi activi

Planta contine numerosi compusi activi, printre care izoflavonoide (daidzeina,daidzina, puerarina),cumarine si saponine.

Utilizari medicinale

Arorutul japonez protejeaza ficatul si ajuta organismul sa metabolizeze alcoolul. Cercetari japoneze publicate in 1998 atesta acest lucru, sugerand ca aqiunea hepatoprotectoare se datoreaza mai multor saponine. Arorutul japonez are faima de a suprima dorinta de a bea alcool. Cercetari americane publicate in 1998 arata ca puerarina, daidzina si daidzeina scad consumul de alcool la sobolanii dependenti.    S-a demonstrat ca planta afecteaza sistemul hormonal la fel ca estrogenii si este recomandata pentru echilibrarea hormonilor in timpul menopauzei. Arorutul calmeaza durerile musculare si este eficient in tratamentul afectiunilor digestive, ca si in al gripei si racelii . Creste fluxul de sange in inima si creier si este indicat in tratarea anginei si hipertensiunii.

Cultivare

Se planteaza in sol bine drenat, preferabil la soare. Saditi semintele primavara la 13-18°C. Cele mai bune sunt semin~ele inmuiate.

PREPARARE SI DOZAJ

• in tratamentul afecliunilor hepatice, al tulburarilor hormonale din timpul menopauzei si al dependenlei de alcool

DECOCT: Puneti 10 g de radacina macinata la 500 mg de apa

clocotita. Fierbeti la foc mic pana ce apa scade la jumatate, apoi

strecurati. Beti cate o jumatate de cana de 4 ori pe zi.

PULBERE: Luati 500 mg de 3-6 ori pe zi.

EXTRACT USCAT: Luati 300 mg, de 3-6 ori pe zi.

EXTRACT LlCHID: Puneti 60 de picaturi intr-un pahar cu apa. Beti

de 3-6 ori pe zi.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Planta nu a dovedit pana in prezent efecte adverse.

• Totusi, se impune sfatul medicului daca intentionati sa o folositi

pentru tratarea unor afectiuni severe.

Nativa din India tropicala, ashwagandha formeaza tufisuri care pot atinge 1,2 m Inaltime. Planta se foloseste In medicina traditionala indiana de peste 2000 de ani. In sanscrita, numele inseamna "Lucrul care miroase a cal", referire nu atat la miros, cat la forta si vitalitatea calului. Se mai spune ca planta este afrodiziaca si eficienta In infertilitate. Fiorile ei verzi-galbui lasa loc unor fructe de un rosu stralucitor.

Parti utile - RADACINILE

• Se culeg toamna, se usuca, apoi se maruntesc pentru a servi la prepararea decoturilor, capsulelor cu pulbere, a tincturilor si extractelor solide si lichide.

Compusi activi

Radacina de ashwagandha se evidentiaza prin continutul de withanolid, un steroid antiinflamator.Mai contine alcaloizi, mai ales withasomnina, responsabili pentru calitaiile ei sedative.

Utilizari medicinale

Ashwagandha era traditional prescrisa ca tonic. Aceasta utilizare a fost sustinuta de o lucrare publicata in 2000 in Journal of Ethnopharmacology,  care descrie modul in care planta ajuta organismul sa faca faia situaitilor stresante.Planta contribuie la scaderea tensiunii arteriale, a ritmului cardiac si la intarirea sistemului imun.

In medicina indiana, le este prescrisa de obicei pacientilor convalescenti pentru a invinge oboseala. Planta mai este folosita in tratarea

anxietaiti, iar in doze mari poate induce somnul. Cercetari efectuate in America in 1991 au demonstrat ca ashwagandha contine compusi care actioneaza in acelasi mod ca si neurotransmitatorii inhibitori principali din sistemul nervos central. De aici si increderea fata de calitatile ei sedative si de inducere a somnului. Durerile articulare reumatismale raspund bine la proprietatile ei antiinflamatorii, iar continutul mare de fier al plantei o face utila in tratamentul anemiei.

Cultivare

Plantati-o in sol uscat, pietros, preferabil in locuri insorite sau usor umbrite.

PREPARARE SI DOZAJ

• In tratamentul oboselii cronice si al durerilor articulare reumatice.

DECOCT: Se folosesc 1-2g de radacina la o cana cu apa. Fierbeti lntr-un vas nemetalic timp de 15 minute, lasati sa infuzeze 10 minute, apoi strecurati. Se recomanda 2 cani pe zi.

TINCTURA (1:3 in alcool 45%): Puneti 20 de picaturi lntr-un pahar cu apa. Se recomanda de 3 ori pe zi .

• In tratamentul insomniei, anxietatii si al depresiei.

CAPSULE (250 mg): Se recomanda 2-3 capsule de 2 ori pe zi.

DACA SIMPTOMELE PERSISTA, APELATI LA MEDIC

PRECAUTII

• Femeile insarcinate sau care alapteaza nu trebuie sa utilizeze

aceasta planta.

• A se evita consumul de barbiturice sau alte tranchilizante

concomitent cu ashwagandha.

Numit si Huang qi Astragalus este orginar din Mongolia si din unele parti ale Chinei si, ca urmare, a fost folosit timp de mii de ani in medicina tradirionala chineza. Chinezii cred ca planta tonifica Qi-ul (sau vitalitatea inerenta a corpului) si ajuta la infrangerea debilitatii. Este utilizat la prepararea de decocturi prin fierbere In apa, dar este adaugat si la supa si pilaf pentru realizarea unor alimente medicinale.

Parti utile - RADACINILE

• Radacinile de astragalus se recolteaza toamna, de la plante cu varste mai mari de 4 ani.

• Radacinile se folosesc la prepararea de decocturi, se adauga la mancaruri sau se conditioneaza in tablete , capsule sau extracte lichide.

• Atat fiorile, cat si radacinile de astragalus sunt galbene , iar radacinile mai viu colorate sunt considerate superioare calitativ si sunt mai scumpe.

Compusi activi

Printre compusii identificati in radacina de astragalus se numara saponinele, flavonoidele, polizaharidele, fitosterolii si aminoacizii. Saponinele si flavonoidele au proprietati antioxidante, iar saponinele au si efect hepatoprotector. Flavonoidele dau culoarea galbena

a radacinii. Rolul polizaharidelor si al saponinelor a construit elementul unor cercetari ambele gupe parand sa stimuleze imunitatea.

Utilizari medicinale

In medicina traditionala chineaza astragalus era prescris pentru un mare numar de boli , iar cercetarile stiintifice recente au validat multe dintre utilizari.Cea mai mare parte a studiilor s-a concentrat asupra rolului plantei in prevenirea infectiilor virale (precum raceala comuna) si in invingerea infectiilor persistente. Ambele efecte par sa fie consecinta faptului ca planta imbunatateste functionarea sistemului imun,

ajutand organismul sa lupte impotriva virusurilor. S-a demonstrat si ca astragalusul ajuta pacientii cancerosi sa depaseasca efectele secundare ale chimioterapiei sau radioterapiei. Se pare si ca efectele se datoreaza patial capacitatii compusilor activi ai plantei de a creste imunitatea. Astragalusul este o planta tonica sau adaptogena, care ajuta la cresterea energiei si rezistentei persoanelor tinere, dar creste vitalitatea si imbunatateste functia cardiaca a varstincilor.

Printre alte actiuni medicinale ale astragalusului se numara ameliorarea functiei renale, actiunea diuretica moderata, antihipertensiva, reparatorie tisulara si de recuperare dupa hemoragii (inclusiv dupa nastere), cresterea rezistentei la frig si cresterea motilitatii spermei la barbatii infertili.

Cultivare

Semintele de astragalus trebuie plantate toamna sau primavara. Planta prefera soarele si solurile bine drenate, nisipoase.

PREPARARE SI DOZAJ

• in tratamentul infectiilor virale Honice sau indelungate; pentru cresterea vitalitatii si a energiei; pentru cresterea rezistenlei la frig

EXTRACT LlCHID: Echivalentul a 1-2g de planta uscata, de 3 ori pe zi.

TABLETE, CAPSULE: Luati conform instructiunilor de pe eticheta.

DECOCT: Fierbeti 3-10g in 2/3 de cana cu apa timp de 10 minute,

apoi strecurati. Beti in 2 prize pe parcursul unei zile.

DACA SIMPTOMElE PERSISTA, APELATILA MEDIC

PRECAUTII

• Astragalusul este recomandat pentru infectiile cronice (sau

persistente), dar nu si in afectiunile acute .

• Planta le este contraindicata femeilor insarcinate si celor care

alapteaza.